Daniela Moga

M-am visat azi-noapte Un țanțoș măr ionatan, Îndrăgostit de-o tânără pară frumoasă. Doamne și ce fiori simțeam în miez Și sub coaja ei parfumată Cum prindea rădăcini iubirea noastră. Dar m-a

Îți mai amintești Cum îți furam lacrimile Să nu-ți îneci sufletul cu tristă rouă. Îți mai amintești Cînd zâmbetul meu îl împărțeam Cu al tău pe din două, Cerul cum îl cirpeam cu stele

Amintirile sunt cu mult depășite acelor momente, clipe irepetabile, trăite uneori la intensități maxime, dar ele sunt cele ce ne rămân nedeformate sau alterate de timp, tatuate pentru totdeauna în

Pe unde au călcat gândurile se cunoaște ...dar eu niciodată nu le-am călcat pe urme. Mă cunosc gândurile ca-n palmă...de aceea nu am reușit să-mi ghicesc niciodată viitorul. Mă știu

M-ai orbit demult cu frumusețea ta fără seamăn. Acum port lumina doar în căușul palmei. Zi de zi mă opresc din drum Să îl scurg cînd pe ochiul drept, Cînd dincolo de pod, pe cel stîng

Tăcerea stârnește minuni împrejur Cerșește iubire, agață priviri, Pătrund în mine dulci liniștiri. Pe mine tăcerea mă minte cu nopți, Zăpezi îmi așterne în suflet. Când luna se ivește dintre

Am pierdut clipa în care ne-am cunoscut. A fost poate chiar ieri, S-au într-un anotimp demult uitat, Unde am fost doar noi doi Și zeii menestreli de alpaca. Aș fi putut duce o viață liniștită

Fată morgana, Cu plete albe si rozacee îmbătrânită, Surprinzător din țări calde venită Și cu iarna logodită, Ai așternut neaua peste oraș. La colțurile lui, deja apare igrasie Și gerul îi

Hai să privim îmbrățișați Cum aștrii pe lÎngă noi Cu pași înceți coboară, Dar nu-mi cere ce nu pot. Nu sunt olimpian să-ți pot aduce-n podul palmei Luceafărul și carul mare, Sunt muritor de

De sub ia ce pe măsură mi-am croit, Simt cum colții ierbii Prin borangic deja mijesc, Și în gură gustul pământului proaspăt smîntînit. Nu mai este de pierdut timp, Trebuie să ajung la botezul

Învață-mă râule cu susurul tău lin să curg, Învață-mă pământule cu ale mele crengi Să-ți țin umbră de la răsărit și pînă în amurg. Învață-mă vântule doar cu două aripi Spre înaltul cerului să

Pe puntea dintre sufletele noastre Nu te mai văd venind ca altădat' Că stăteam și priveam seară de seară La lună cum răsare Ști bine, n-a fost un păcat. Nici chiar atunci cînd printre

Ți-am mângîiat părul bălai Și dintr-o data m-am prefăcut un armăsar cu pleată încărunțită. Din brațe ți-am mîncat fructele coapte Și dintr-o dată inima a luat-o la galop ,deja îmbătrînită.

Tânăra zi de mâine nu va reuși niciodată să o înlocuiască pe cea de azi, ori cît de tare ar împinge-o din urmă, atît timp cît ziua de azi nu se dă dusă și nu îi va lua locul celei de ieri, cea

Îmi amintesc ce frumoase erau verile Și serile cu asfințitul suspendat între poduri și lună, Eu, alergînd de-a lungul Timișului de nebună Ținându-mă cu sălciile de mână. Îmi amintesc deja

Poetul, de cum se naște Alege Eternitatea. Își poartă sternul gîndirii Mereu despicat, De unde ies ca un roi Cuvintele cu miez Și dulce mireasmă Hrănindu-ne matca fericirii, Unde vin

La hotarul întunericului Perdelele de umbre ațipesc, Copacii o iau la fugă, se calcă-n picioare Să ajungă la albia luminii, nu a zilei, Ci a lunii ce răsare. La hotarul uitării Păsările nu-și

M-ai lăsat să rătăcesc mult timp cu griurile-n degradeu Și știai cît de mult doream să trec La albul de mireasă-n decolteu. Noapte de noapte ți-am păstrat pe roșul buzelor

De trup nu mai am nevoie Să mă mint că nu mai sunt fecioară, Nici de mâini care-n Braille să-mi spună Că plânsul nu o să mai doară. De chip nu mai am nevoie Din tâmple să-mi curgă Căruntele

Am cumpărat O mie și una de nopți La colțul străzii pe-un pol, Și-am început a le citi pe îndelete, Chiar pe stomacul gol. Povesti cu Feți-Frumoși cu amorul însingurat Și cu

Ne lăsăm purtați prin gări pline De mirosuri, arome și cocleli De mult rău și bine, De-atîta frumos și urît Minciună și-adevăr Purtat printre șine. Tot singuri rămînem, batînd pasul pe

Mi-e frică să mă re-ncarnez De unele antimpuri nu sunt prea dorită, Dar izvoarele-s deja logodite Și mînjii mă vor la timp. Colaje infertile se desprind de pe țeasta încolțită Semințele

Suntem în post și-s plină de păcate, Toți sfinții trec pe lingă mine Și mă bat pe spate. "Nu-i de ajuns să citești Psalmuri si Acatiste Dacă nu te-nfrunți cu propria-ți credință". Ce

Albul curat și rece de nea, Săruta vîntul în ger să-l prefacă, Nu-i pasâ câ strâlucitorul galben la poartâ bate Și-albastrul de cer pe pămînt va cădea. În alai,fermecătoare și parfumate culori