Daniela Moga

În podul palmei Simt inima cum bate, Vinele cum șiroiesc pe spate. Dar ca să înțelegi că sunt în etate, Ascultă sunetul din piatra seacă Și valurile în talaz Cum se inneaca .

Fură-mi somnul de pe pleoape, Dar nu-mi tulbura liniștea amorfă. Pe buze tipărește-mi asimetrice note. Urzește-mi pe sâni mătase de cocon. În oul din pântec simti deja Cum ughiile

Un trup de lut olărit, cu draperii umede pe creștet, Câteva coaste adunate în corset. Urmele piliturii de sînge răscopt Și cruste de funingine sub plete. Acesta sunt eu, manechinul tău.

Imaginația stîrnește pasiuni, Fecunditatea ei creează minuni. Minunea, o clipă se arată Și-n altar se-mbata În cînt de cununi.

Mă naște, mă crește, Mă tine în iesle , Mă plînge, mă iartă In gindul lui mă poartă. Mă rupe din nuntă, Mă-n iarbă cărunta, Mă doare suspinul

Îți amintești ce frumoasă era vara Cînd în seri tîrzii, sub voal de miresme Ascultam pe malul apei Susurul, șoapta, dorul... Îți amintești ce frumoasă era toamna Cînd

Vara cînd soseste, primăvara pleacă Și ia totodată cu ea Întreg alaiul de catifea. Roșul de mac și cupele de fresii cu nectar, Rujul de salcîm și verdele crud de cimpii, Cintul de

Am pus vama, sa nu intre oricine in sufletul meu, Doar nume stiute de mine, ce lasa-n urma curcubeu. Am pus vama anilor ce trec, dar dau inca de floare, Talaz linga talaz, o punte peste

Cine ți-a dat voie să intri în viața mea, Acum cînd a trăi încep a învăța. Nu vezi, sunt o efemeridă Și doar aripi știu să i-mi cresc, Nu, cocon nu sunt, Căci pot

De ce te-ai lăsat crucificat, Cînd pe morți i-ai înviat Și apă vie ne-ai dat. Căci rîul s-anecat în prund Și cintul n-a mai fost cînt. Pe noi c-un cuvînt ne-ai iertat, Iar tu

Ce biserică-i aceasta, Împrejmuita de nuferi Cu miros de tamiie în florile de măr Și lumini de candele,în loc de sori. Ce biserică-i aceasta, Cu sfinți

Nu suntem perfecti, nici pe departe Ne multumim insa cu ce avem, Cu bine și rău Minciună și adevăr Urît și frumos . Totul este sa le pastram in echilibru Sa nu

Eu nu pot Doamne să iubesc Gândul și sufletul deodată. Cind gândurile hoinăresc Sufletul de unul singur se îmbată. Cind sufletul e-ndrăgostit Gândurile mă lasă baltă. Niciunul nu

Pledez doar pentru ziua de azi, Căci în spatele zilei de mîine, Memoriile se-aștern în contrast subtil, Alunecînd în Vodevil. Pledez doar pentru clipa de-acum, Căci în cea de

N-am știut că ești atît de-aproape, La distanță de o șoaptă, Că îți voi simți suflarea Și-o să-mi pui lacrimi sub pleoapă. N-am știut că mi te-ai rupt din

Iubitul meu ,cu-aripi de catifea, Cu solzi de vînt și pulbere de stea, Cu 6 vieți în cer și una pe pămînt, Cu ram de sălcie țesută-n verde crud. Eu sunt

Vei fi străin printre străini De nu-ți mai plînge-n suflet Miorița, Cînd nu mai ști rosti slova lui Neculce Și nu-ți mai plouă cu Bacovie în plete, Cînd nu mai simți a

Îmi doresc să-ți fie dor de mine, Nu doar să-mi lași veșminte în noapte. Să-mi așterni pe chip al tău sărut Iar eu să îl citesc ca pe o carte. Panglici de cuvinte spuse-n șoaptă

Am străbatut cimpiile spre Rai, Dar nu am lasat nici o urmă, Ca ziua să nu mă găsească Iar noaptea să nu mă ajungă. Am păstrat totuși, Ochiul sting , de noapte Și pe cel

Tăcerea oarbă îmi pătrunde-n vine Mă ascund, să o pot veghea În ochiul de fintina Din inima mea. Plîng păsările-n mine cu suspine, Ma zbat neputincioasa,cer iertare Cind luna

Ce mult aș vrea să-ți spun, Tot ce gîndesc , acum. Acum,un gînd i-mi trece, Să alerg de nebun pe sub umbre Și fără durere, Din calciie înflorite Mătănii s-adun. Că-ci

Mi-am dat întâlnire cu propriile-mi gânduri, Și-am știut dinainte că nu trebuia. M-au răscolit și găsit nimburi Și amintiri ce nu știam a le avea. Apoi, cu rouă m-au îmbătat în

Eu nu te am decît pe ține, mamă, Căci tu, din pîntec nud m-ai zămislit. Þi-ai rupt din suflet să-mi dai grai Și la altar m-ai hirotonisit. Dă-i Doamne încă o vîrsta, Sfințește-o