Poezie
nocturna
1 min lectură·
Mediu
Tăcerea oarbă îmi pătrunde-n vine
Mă ascund, să o pot veghea
În ochiul de fintina
Din inima mea.
Plîng păsările-n mine cu suspine,
Ma zbat neputincioasa,cer iertare
Cind luna rușinoasă trupu-mi dezvelește
Și mă mai întreb de ce nu sunt fecioară?
Nu vreau sa fii cu mine,
Lasa-mi macar atipitul
Si aminteste-mi doar noaptea dinainte
Cînd am fost vulturi.
001.280
0