Daniel Puia-Dumitrescu

Nu ma supar, Silvica, doar stii! :)
Si eu sunt vai de capul meu de obosit, deci pun pe seama oboselii \'ranchiuna\', dar sa stii ca acum sunt multumit, mi-ai dat unele dovezi pe care am sa le pun in balanta si am sa vad ce fac. Cat despre partea cu Andreea, ma bucur ca mai am si comentarii pro, caci mie personal imi place poezia, mai ales ca se vrea mai mult vizuala, sa aduca imaginea razboiului, sau post-razboi...anyway... :)
Ne citim si comentam, nu sunt copil, dar chiar m-am simtit luat peste picior, asta este...
Imbratisari.
Dani

Gerul
imi musca buzele a sarut

doina cararii trezeste pietrele...

curcubeu din fulgi de spirit
odihneste nelinistea

padure adapandu-se
din picaturile de nectar
uitate de inserare
in setea ei

ingeri impletind
caprioarei contur moale de umbre

cristale de gheata prizoniere in oglinda
topesc urmele aerului

si eu te iubesc...

Am mai incercat eu odata sa fac o imagine in oglinda a poeziei tale, imi place sa te citesc si imi place sa \'ma joc\' cu poezia ta, in bucuria citirii, care e intrecuta de bucuria creatiei...facand asta, ma simt mai aproape de poezia din sufletul tau... :)
Ne citim!
Daniel

Da, Andreea, \'ai prins ideea\' :), multam de trecere si de cuvintele frumoase!
Cat despre alte comentarii, fiecare cu parerea lui, eu sunt aici sa iau si rele si bune, doar am de invatat din ambele. Multumesc de aparare, care mi se pare tare verosimila. :)
Cu siguranta ne citim in continuare!
D.D.

Draga mea Silvia, se pare ca pentru tine primavara este anotimpul luatului peste picior. :)
Eu stiu ca surpriza de care vorbesti si \"sufletul la gura\" trebuie pastrate de o nuvela, un roman, care au actiune mai elaborata, dar poezia nu e numai surpriza, e si simbol, e si viziune asupra unui lucru, e o parere despre realitate, sunt multe lucruri de spus, oricum, nu e numai surpriza; chiar cred ca aceasta poezie a mea este despre durere, despre renastere, despre viata si moarte, pe care, cred eu, le-am surprins in anumite simboluri. Stiu ca e atelier, dar nu cred ca esti subtila deloc cand imi spui asta cu zambetul acela pe buze, stiu ce vrei sa zici - cu toate astea eu cred ca am explicat numai cand era nevoie - si iti spun ca nu zici bine si e a doua oara (cel putin)cand ma iei peste picior, nu stiu de ce. Eu cred ca si cand te-am criticat am facut-o cu motive din textele tale, citate si asa mai departe, dar tu te marginesti la a afirma; mai mult, eu am precizat de fiecare data: \"parerea mea\".
Sper sa nu te superi si sa mai treci, dar eu te credeam prietena si vad ca ma tratezi cu raceala, nici macar nu ma comentezi. Eu am sa te consider o prietena de valoare si in continuare, dar tocmai pentru asta, pentru ca prietenul este cel care iti deschide bratele, nu trebuie sa ma injunghii si sa razi.
Accept sfaturile tale, dar as dori o parere mai concreta, nu numai afirmatii, iar de \'umor fin\', cred ca il prind, e chiar atat de surprinzator? :)
Pe curand!
Daniel

La Multi Ani tuturor femeilor, fara alte cuvinte!
De fapt, multumim ca sunteti sarea in bucate a vietii!
Daniel

Imi place poezia.
Remarc:
\"...dimineața ne împungea pleoapele cu ace de lumină...
...șchiopătam în oftaturi prelungi visele suspendate...\"
...si mai multe, dar, totusi, ma mai impiedic de cate un amanunt-doua: daca ai ales punctuatia, atunci cred ca mai ai de completat pe ici-pe colo cu cate o virgula, de exemplu:
\"...potrivnică
dimineața ...\", aici ar merge virgula, de fapt, se cere; apoi \"...si franti, schiopatam...\", daca ai folosit virgula dupa \"franti\" trebuie folosita si inaintea lui pentru a-l contrage, daca nu, nu o mai folosi deloc, nu poti lasa asa inaintea verbului...
Poezia imi place, ne mai citim, ca intotdeauna! :)
D.D.

A, nu, nu sunt iritat deloc, Vasile, dimpotriva, esti unul dintre cei care ma onoreaza cu prezenta, iar despre dialog: nu m-am gandit la acea \"inmultire cu nemiluita\", nici vorba, dar aceea e o alta discutie; cat despre partea cu Biblia, iti pot aduce argumente din filosofie sau psihologie la fel de bine, nu ma astept sa ma citeasca nimeni cu Biblia ca \'background\', am adus aminte de insemnatatea cuvintelor de acolo pentru ca acolo m-a dus prima data firul discutiei, dar pot sa discut despre asta si in conditiile anamnezei platonice sau in contitiile psihologiei umane, nici o problema.
Sper ca si raspunsurile mele sa fie in raport cu poezia sau fenomenul poetic si imi cer scuze daca ai simtit o efuziune de imagini biblice, nu am avut ca scop asta, nici pe departe. Si raspunsul mi s-a parut cel mai aproape de discutia despre om-Dumnezeu-univers, pe care o aveam.
Sa stii ca ma incanta trecerrile tale si te astept oricand.
Cu respect,
D.D. :)

Frumoasa lampa, exterioara, dar si cea interioara, cea dintr-un \"colt de sine\", frumoasa lumina plapanda, sub forma de noi, sub forma de litere, lumina jumatate artificiala, jumatate incercand sa prinda viata, chiar daca nimic nu pare sa il ajute pe acest \"ciclop\" obosit, vraja a noptii si intuneric al zilei. Inger de noapte ce-asculta linistea, modeland tacerile, incercand sa traiasca putin in si prin putinul flamand de afara, linistit zvacnet interior, abia observat in firescul ce o-nconjoara.
Mi-a placut, ca, de fapt, toate poeziile tale, Paul!
Mai ne citim!
Cu respect,
Daniel.

Poezie plina de \'mirosul\' dorintei, dupa parerea mea, mai putin de al iubitei, dar e destul de buna, imi place.
Ma deranjeaza finalul, dupa mine. strica poezia, zic.
Mai trecem.
D.D.

Imi pare rau, e vorba despre primele trei strofe - geniale - si a cincea, iar a patra e cea care nu imi place prea tare. Confuzie, mea culpa...
Cu respect,
acelasi.

Vasile, dragul meu, o sa creada lumea ca ne comentam ca revansa, dar nu pot sa nu trec sau sa trec fara sa zic nimic.
M-ai uimit cu primele doua strofe, geniale, super, pe cuvant ca le-am notat si le memorez!
A treia strofa e cea care mi se pare mie ca scartaie, nu prea ma incanta \"disperat\" aici, nici acel \"desi\", nu imi place deloc folosirea lui, nu prea imi suna strofa asta, parca pune o frana brusca inaltarii din si prin primele doua, zic eu.
Te revansezi in final, dar eu raman la parerea ca primele doua strofe sunt superbe!
La re-citire!
Daniel

Draga Vasile,
in primul rand te-as ruga sa imi spui Daniel, fa-mi hatarul, da? :)
In al doilea rand, sa stii ca e total gresit ce spui, nu iti propun nici animism, nici panteism, doar antropologie biblica si creationism, nimic altceva. Dumnezeu a dat cu siguranta pamantul omului, nu numai ca spatiu interior, ci si ca spatiu de \"Cresteti si va inmultiti, umpleti pamantul si-l stapaniti\" (din memorie, mi se pare, Facere 2:42), deci total palpabil. Iar in ce priveste viziunea ta, om teluric si univers inaccesibil, nu sunt de acord cu ea, dimpotriva, eu cred ca, desi \"pamant din pamant\", omul e dual, trup si spirit, deschis atat spre pamant cat si spre cer - nu neaparat ca spatiu precis, ci mai degraba spiritual - , avand in el posibilitatea de a se face pamant sau cer, adica a trai cu Dumnezeu sau ai intoarce spatele, a-L refuza. Tot el, omul, este micul univers, imagine si arhetip al marelui univers, Sfantul Ioan Damaschin il numeste \"mic cosmos, imagine a marelui cosmos\"; de ce \'arhetip\', pentru ca are in el imaginea Arhetipului a toate - Hristos/Logos/Ratiune - si tocmai pentru ca \"universul nu cunoaste avantajul\", imi permit sa parafrazez, el este cel care trebuie sa gaseasca ratiune si ratiuni in univers. Da, cu \'constienta\' sunt de acord, doar omul... Discutia e enorma si cred ca ne-am departa de subiect, dar imi face placere. Mai vorbim.
Cu respect,
Daniel

La Multi Ani tuturor mamelor de ziua lor si tuturor femeilor in luna aniversara! :)
Toate cele bune!
Cu respect,
Daniel

Multumesc pentru comentariu, Vasile, vad ca ne intelegem majoritatea sensurilor.
Am doar cateva obiectii. Nu e vorba despre moartea lui Dumnezeu, ci despre moartea oamenilor, de aceea e pamantul orfan, caci in viziunea mea, Dumnezeu a dat pamantul omului, care e nascut \'din pamant\', de aceea ramane acesta \'orfan\'(ma repet pentru a puncta viziunea aceasta asupra textului); iar despre soare, nu cred ca rolul lui e doar utilitar, ci, dimpotriva, \'mangaierea\' si \'suspinul\' il arata mai degraba patern fata de cel care sufera.
Cat despre oamenii \'rai\', nu sunt intru totul de acord, dimpotriva, cred ca ei au ceva bun in ei, chipul Lui Dumnezeu, dar despre asta prefer sa discut putin mai incolo, nu as vrea sa imi comentez tot poemul, cum m-a avertizat si Liviu mai sus, ii mai las si pe altii. :)
Multumesc inca o data si te invit sa mai treci!
D.D.

E o poezie frumoasa, Marina, dar cred ca mai trebuia lucrata.
In primul rand, remarc versurile:
\"literele-mi sapă
prin cuiele palmelor\", poate chiar toata strofa finala, unde vad cel mai bine framantarea.
Ai de corectat \"salasluia\" la inceput si eu zic ca nu e corect \"coltoase\", nici ca licenta poetica nu suna bine, sugerez varianta corecta: \"colturoase\".
In rest, ne mai citim! :)
D.D.

Frumoasa poezia, Vasile, imi place ritmul ei si imaginile prezentate sunt faine, se \'povestesc\' prin ele insele.
Cu toate ca imi place versul si imaginea realizata prin el, ma impiedic de ritmul lui, care nu se incadreaza in tot, mai ales ca revii imediat la acelasi ritm rapid dinainte: \"urc adânc, adânc urcă umbra în mine\", mi se pare ca \"urca\" si \"adanc\" se ciocnesc acolo, dau bine ca imagine, dar nu si ca sunet, zic eu.
Cat despre imaginea pe care vrei sa o creezi, cred eu ca este una a imposibilitatii umane de a merge spre divinitate, nu invers - asta o spun, chiar daca ti-am citit comentariul de mai sus - pentru ca am vazut toate cele atribuite oamenilor pentru a le arata neputinta sau \'nevrerea\' de a-L cauta, dar ma gandesc ca si \"invalid\" alaturat divinitatii este tot un atribut al neputintei omului de a-L vedea decat asa, neclar, nedeplin, si pana la urma in poezia ta \'nesemnificativ\'...
As mai putea comenta pe tema un timp indelungat, dar ma opresc aici, sperand ca m-am facut inteles.
O poezie frumoasa si graitoare ai aici, felicitari.
Mai ne citim.
D.D.

Poezia ta mi-a amintit de una care imi place tare, a lui George Tarnea:
Intoarcerea

Coboara-ti, Stapane
spre cel care sunt
Pornirile bune
din primul Cuvant.

Si lasa-mi cararea -
Bogata-n povesti -
Sa urce cu zarea,
Spre Cel care Esti.

Imi plac si replicile date de cei de mai sus. Frumos.
Daniel

Multam, Liviu, onorat de trecere!
Ai dreptate, dar vazusem ca doua persoane interpretasera gresit partea cu \"pacatele\" si am zis sa dau un mic indiciu. :)
Multumesc inca o data pentru prezenta si te mai astept!
D.D.

Mesajul anterior e pentru tine, am omis asta din titlu, scuze!
;)
Daniel

Gabriela, multumesc de trecere si de comentariu.
In ceea ce priveste \"pacatele\", este vorba de crimele pe care cei de pe front le fac, mai mult sau mai putin voluntar, in lupta, si despre \'izbavirea\' lor in moarte, cand devin una cu victimele lor, ei, la randul lor, victime. Nu este vorba despre pacatele adunate in viata, strict ceea ce se petrece pe campul de lupta. Cat despre puiul de ciocarlie, el simbolizeaza biruinta vietii asupra mortii, speranta unei noi lumi de lumina; la fel, el este si exponentul inaltarii spre cer, intr-un fel, insotitor in tril al sufletelor ce pleaca spre odihna.
Multumesc si mai vino pe la mine! :)
D.D.