Diluviană

Am citit aproape tot ce ai postat, si cred ca trebuie sa te incurajeze cineva.Ma bucur ca esti comentat si-n acelasi timp ma surprinde usurinta cu care iti abordezi temele si lirismul bine conturat prin abstractia fata de cotidian si estetica.

Imi permit sa fac si o analiza asupra textului pentru ca ai niste imagini remarcabile.

Inceputul si finalul sunt in forta, domina ferventa si cred ca ar putea fi o antiteza intre inceput/final.
Albastrul in general face aluzie la apa sau la cer, dar in context eu il vad mai degraba \"cer\", copacul din final la pamant, la terestru.De fapt intregul poem e o calatorie care incepe de la planul \"cerului\" si din ce-n ce mai mult coboara pana la spatiul terestru.

\"mâna mea, creangă frântă,
din copac mâna ta a căzut,
tu respiri apă sfântă de ploaie
eu respir când mă-nec un sărut\"

Surprinzatoare strofa, de fapt acesta este inceputul unui crescendo care e oprit de ultima strofa.
\"eu respir când mă-nec un sărut\" - e vorba de dragostea care ia locul aerului; are loc o demitizare a mortii prin respirarea sarutului.

Probabil sfarsitul se leaga de timp.Acoperisurile putrede ar putea fi anii, nostalgia trecutului, surpate de ploile trecerii.
Copacul poate fi comparat cu pomul vietii ( cel din Biblie ).
\"ai să cazi putrezind și tu din copac/și chiar copacul o să se surpe peste noi …\" - iar aici cred ca ideea este destul de transparenta.Se traieste prin viata ( intrarea in copac ) si se moare prin viata ( iesirea din copac ).

Acum sa iti spun ce ar mai putea fi lucrat sau cel putin ce cred eu ca schioapata dupa umila mea parere.

La strofa a doua versul patru.Mi se pare putin prea lung, lungeste ritmul; la rima eu zic ca nu are nimic, nu pare deloc fortata.Si ti-as recomanda sa incerci pe cat posibil evitarea aglomerarii compozitiilor \"sa se\" si \"o sa\".

Oricum eu zic ca de la text la text se vede cate un scurt progres - parerea mea.

Iti mai astept si alte texte.Mult succes si spor la inspiratie!

clau:)