Epilog

... nu pot să trec fără a-ți dărui o floare care să umple spațiul dintre noi ... o poesioară concentrată care mi-a plăcut mult ... n-o să pot deprinde nici eu iertarea, e doar a LUI; acel de lângă noi care va conta mereu, de drag ... la bună citire :)

E o poezie frumoasa, Marina, dar cred ca mai trebuia lucrata.
In primul rand, remarc versurile:
\"literele-mi sapă
prin cuiele palmelor\", poate chiar toata strofa finala, unde vad cel mai bine framantarea.
Ai de corectat \"salasluia\" la inceput si eu zic ca nu e corect \"coltoase\", nici ca licenta poetica nu suna bine, sugerez varianta corecta: \"colturoase\".
In rest, ne mai citim! :)
D.D.

cand umbrele se rup intre doi oameni, mai ramane o legatura...raman penumbrele abia vizibile, nealtoite ale neprimaverii scurse din privirile intregului rasfrant in umbre...tocmai aici e misterul, dupa epilog numai exista decat penumbre haituind pamantul in cautarea iertarii...doar ca silabele de piatra nu iarta, ci zgarie mai departe golul tot mai larg, tot mai larg...