să nu se audă

un tecst fracturat. șpoate nu sunt eu in the poetic mood, dar ce are finalul cu restul poeyiei. e drept, e sugestiv, insa nu vad legatura.

finalul e poezia. felicitări pentru el. știi cum poți începe.

leo, incearca sa vezi in prima s i in a doua strofa pregatirea si asteptarea unei plecari, iar in ultima strofa prezentarea imposibilitatii de a pleca. incearca asa si poate vezi legatura. multumesc mult ca te-ai oprit cu un comentariu in poezia mea. te salut prieteneste.

alexandra, multumesc mult ca esti aici. te mai astept.

multumiri,

DAnielul.

toata amaraciunea si ruperea launtrica a exilatului redata in doua versuri:
\"au luat în mână o valiză
în care și-au mototolit începutul\"
e de milioane acel \"mototolit\".

poezie frumoasa. doar ca te -ai complicat in prima strofa. versurile
/și-au adormit zilele
sperând că le vor trezi la vreme de seară
când păsările își închid aripile
înspre întuneric/ sunt in plus.

as reface versurile
/au luat în mână o valiză
în care și-au mototolit începutul/
ceva genul
intr-o valiza si-au mototolit inceputul.

poezia merge fara Arizona. chiar foarte bine
zi buna

Poezie frumoasa, curge lent ca un drum din Cluj in Arizona, dar care trebuie facut doar ziua, noaptea nu trebuie deranjat pamantul, spune autorul.
Uriasi frumosi, personaje de basm printre pigmei, personaje care incearca sa aduca bunatatea printre oameni, cam asta vad eu in poemul acesta. Putin redundant aici: \"la vreme de seară/ când păsările își închid aripile/ înspre întuneric\" si nu se lipeste bine de text partea cu lipitul mainilor de masa. Am senzatia ca ne aflam dintr-o data intr-o carciuma de mahala. In general, insa, e bine.

Dacă am putea să ne împachetăm anii, să-i punem într-o geantă, să călătorim împreună cu ei și să extragem din ei doar evenimentele fericite retrăite ca un început etern, atunci realitatea ar fi cum am dori-o noi.

adriana, multumesc de vizita si ma bucur daca ai considerat de milioane ceva din poezie.

stefan, imi pare binesa te gasesc la mine in pagina. Arizona are o insemnatate pentru mine de aceea il voi lasa acolo.

daniela, bine te-am reasit la mine in pagina. multumesc de semn. te mai astept

razvan, obiectiv ca intotdeauna. mai treci pe la mine.

va multumesc.

DAnielul.

servus, Daniel, îmi aduc aminte de acum 2 ani parcă, nu mai știu exact, poate mai puțin totuși, când intrând pe un text scris de mine despre Arizona-cafeneaua literară din Cluj- îmi spuneai că nu ai auzit de ea niciodată...iată că ai ajuns să scrii despre locul acela:), semn că el mai există încă iar asta, spun eu, nu poate fi decât un semn bun, un semn că locurile nu mor și nici nu îmbătrânesc odată cu oamenii

poezioara ta mie mi se pare împlinită...s-ar putea susține și fără ultimele 2 versuri din strofa primă dar desigur fiecare autor știe mai bine până la urmă cum vrea să își clădească textul

cam asta-i

îți las semn pentru ca să știi că am citit și nu am trecut mai departe de parcă nu mi-aș fi dat seama...

salve

ma bucur ca ai trecut pe la mine prin \"ograda\" si ca n-ai facut-o \"pe varfuri\" cum spunea mircea candva.
Arizona mai exista...da. Insa nu stiu ce se va alege de ea. Au inconjurat-o, asa cum spunea Adina parca, cladiri cochete, o terasa unde isi etaleaza multi fara nerusinare luxul.
nu stiu ce se va alege de cafeneaua Arizona. din punct de vedere arhitectural si al fatadei, este eclipsata de celelalte obiective.

sa speram ca va supravietui.

cu drag, DAnielul.