Daniel Dobrica

Am crezut că de intrarăm în liga celor bogați O să stăm cu ei la masă și-o să ne avem ca frați Suntem toți în jurul mesei cum ar trebui să fim, Însă nu gustăm mâncarea, stăm doar ca să le-o

Dacă mai exist sau nu, Asta îmi poți spune tu! Poate sunt pierdut, pribeag Ca o țară fără steag, Fără oameni s-o iubească, Fără unul s-o urască, Și s-o vândă pe trei lei La vreun soi de

Prea mult ești iubito doar tu-n mintea mea! În pat mă foiesc și nimic nu-mi convine, Mă-mbrac, ies în stradă cu inima grea, Durerea s-o spele, potopul ce vine. E două și plouă și nimeni pe

Ceea ce-i vine greu întregii lumi să creadă În timp ce prin războaie-și urmează interesul Ceva ce n-ar avea putință de tăgadă: Pe-o singură frecvență vibrează universul! Cei care sclipitor

Te rog mult Doamne, Iisuse, nu mă părăsi vreodată Când m-apasă gânduri negre sau când inima mi-e grea. Dacă mai greșesc cu vorba sau cu fapta câteodată, Fii cu mine, Doamne, Sfinte și mă iartă, de

Visam un vis cuminte. Un vis despre noi doi. Eram la țărmul mării, stăteam îmbrățișați, Îți sărutam cu grijă buzele dulci și moi, Pierdut pe veci în ochii-ți căprui, catifelați. Prin păr îți

Cât valorează un sărut? Cât buzele care-l așază? Cât ochii care l-au cerut? Cât sufletul care-l visează? Cât valorează un sărut? Doi lei sau o întreagă lume? Dacă din pofte e născut, E

Pe-acest drum, îndârjit am pornit la-nceput Cu pași mari, apăsați și cu mâinile goale, Părea neted și drept și ușor de bătut Și-mi părea că nimic n-o să-mi poată sta-n cale. Mult prea

Te văd cam obosită și apăsată-un pic De grijile mărunte de peste săptămână Și când deși ești totul, crezi că nu-nsemni nimic, Eu am sa fiu acolo și-am să te țin de mână. Iar când o zi întreagă

Mă strecor printre oameni când pe străzi rătăcesc, Mă privesc... Îi privesc într-un mod arbitrar N-am nici vlagă în oase, de păcate mustesc Şi regrete tardive, de-un albastru amar. Îi aud cum

Ai grijă, omenire, cum conduci Căci acest drum pe care vrei s-apuci E plin de cratere și de moloz, Și de sicrie când kaki, când roz. Pe mine lasă-mă pe undeva, Pe unde n-o să simt prezența

Ridic, târziu în noapte privirea către stele, Să te intreb: Ești bine acolo unde ești? Nu îmi răspunde nimeni, în ochi doar lacrimi grele, Parcă te-aud aievea, spunând cât mă iubești. Iubirea

Ești doar un vis de neatins Atât de sus și de departe, Ești focul ce-n mine-a aprins Speranțe fără sens, deșarte. Ești visul meu frumos și bun, Fior de dulce amăgire Din el Septembriile

Înc-o seară fără tine, înc-un dor neimplinit Ce am să le spun la îngeri, când vor ști cât mi-ai lipsit? Oare-mi vor trimite dânșii seva florilor de tei, Sau vreun elixir prin care să mă iubești

Noaptea asta de vară e abia la-nceput, În urechi îmi adie ale vântului șoapte, Ce mă-ndeamnă, mă roagă să așez un sărut Peste buzele tale, ca cireșele coapte. Vântul știe prea bine, eu pe vânt

Mă tem că n-am curajul să îți ofer o floare, Mă tem că n-am curajul în ochi să te privesc, Mă tem că ești departe și sufletul mă doare, Mă tem că n-am cuvinte să-ți spun cât te iubesc. Mă tem

Din cer se-aude o chitară Plângând un solo trist de blues, Când nori de ceață se coboară Peste un martie ursuz. Părea prea mult și prea deodată Și-n mod ciudat, mult prea puțin „Full bend”