Poezie

Un înger în furtună

1 min lectură·19 iulie 2011

Mediu

Ridic, târziu în noapte privirea către stele,

Să te intreb: Ești bine acolo unde ești?

Nu îmi răspunde nimeni, în ochi doar lacrimi grele,

Parcă te-aud aievea, spunând cât mă iubești.

Iubirea ta curată mi-a fost lumină blândă

În bezna tot mai deasă, ce m-a inconjurat,

Dar nu mai ești, iubire și-n orișice secundă

Mă simt pierdut și singur, mi-e sufletul sedat.

Nu ți-am spus niciodată tot ce simțeam, de teamă

Să nu te fac să suferi, să crezi că te-amăgesc,

E prea târziu acuma, să-ți spun, de bună seamă,

Dar de m-auzi din ceruri, să știi că te iubesc.

În ultimele clipe ai mai găsit puterea

Să-mi spui că de acolo, de sus mă vei veghea.

E drept, pentru o clipă mi-ai alinat durerea,

Dar cum să pot iubito, trăi in lipsa ta?

Vin vremuri tot mai negre și norii grei se-adună,

Dar când îmi va fi teamă sau când îmi va fi greu,

Voi ști că am un înger, cu mine, în furtună,

Voi ști că nu sunt singur.…Te voi iubi mereu!

001.297

Daniel Dobrica. “Un înger în furtună.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniel-dobrica/poezie/13985167/un-inger-in-furtuna

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.