Poezie

Din cer se-aude o chitară

In memoriam Adrian Bărar

1 min lectură·16 ianuarie 2022

Mediu

Plângând un solo trist de blues,

Când nori de ceață se coboară

Peste un martie ursuz.

Părea prea mult și prea deodată

Și-n mod ciudat, mult prea puțin

„Full bend” pe-o coardă acordată,

Dezacordată de Destin.

Ca un distors în ruginire

Se-aude ploaia în ferestre,

Un plânset lung din nemurire

Peste muririle terestre.

Din sfere mult prea depărtate

Asa aproape e de voi,

Că v-ar ruga, dacă se poate,

Să-i dați chitara înapoi!

Și-n două-trei loviri de cvintă

Să vă aprindă-n sânge foc,

Să facă iarăși să se simtă,

În corzi, adevăratul rock.

Plouă mărunt în Timișoara

De câte ori ne amintim

Că nu-ncepuse primăvara

Și învățasem să murim.

Dar niciun cântec n-o să moară

Și niciun vers nu va pieri,

Nici tu, iubită Timisoară

Chiar dacă ploaia s-ar opri.

001.054

Daniel Dobrica. “Din cer se-aude o chitară.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniel-dobrica/poezie/14160280/din-cer-se-aude-o-chitara

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.