Poezie

Două brațe-n jurul meu

1 min lectură·14 februarie 2017

Mediu

Mi-așez pe pernă capul greu de gânduri

Și trupul mă înfruntă răzvrătit,

Prin pori îmi iese somnul la cerșit,

Dar îl ignor și-ți scriu aceste rânduri.

Din ceas se scurge timpul pe podele

Îmi intră-n ochi și prinde rădăcini,

Din brațele-i de crengi fără tulpini,

Îți cer să te predai brațelor mele.

Îți cer să nu-mi mai evadezi din vise;

S-ar prinde toți atunci cât mi-e de greu

Să nu simt două brațe-n jurul meu,

În nopți de rai cu porți mereu închise.

De pe covor culegi secunde moarte,

Doar ca să-ți faci de lucru, mă gândesc,

Să nu vezi dinadins că te iubesc,

Schimbi vorba și te uiți în altă parte.

Și urlu de se-aude de pe lună,

Mă doare până sus la Dumnezeu,

Că nu simt două brațe-n jurul meu

Și nici sărutul tău de noapte bună.

001.894

Daniel Dobrica. “Două brațe-n jurul meu .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniel-dobrica/poezie/14103153/doua-brate-n-jurul-meu

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.