Poezie
Vis la țărmul mării
1 min lectură·
Mediu
Visam un vis cuminte. Un vis despre noi doi.
Eram la țărmul mării, stăteam îmbrățișați,
Îți sărutam cu grijă buzele dulci și moi,
Pierdut pe veci în ochii-ți căprui, catifelați.
Prin păr îți juca vântul, șuvițe castanii
Cădeau rebel pe tâmple și umerii tăi goi,
Pe cerul nopții, aștrii păreau atât de vii,
Păreau să strălucească anume pentru noi.
Și-n calmul sfânt, nirvanic, doar marea se-auzea,
Strunind domoale valuri spre țărmul adormit,
Pe luciul apei, luna, cochetă se-oglindea,
Þesând cu fir de aur, albastrul nesfârșit.
Tu îmi zâmbeai tăcută și–n ochi îți strălucea
Atâta fericire cât n-ai cuprins vreodată,
Nu ne păsa de nimeni, tu erai lumea mea,
La fel cum pentru tine, eram eu, lumea toată.
Nisipul fin și reavăn, ne-a fost al nopții pat
Și cerul în albastru satin ne învelise,
Când deschisesem ochii, în brațe te-am aflat,
Un vis la țărmul mării, ce mi se-ndeplinise.
001.946
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Daniel Dobrica
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 148
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Daniel Dobrica. “Vis la țărmul mării .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniel-dobrica/poezie/13984625/vis-la-tarmul-mariiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.