I-real

Imagini construite cu migală.Mi-au plăcut I-real și Cinema-scop-cadru.

Liviu-Florian, multumesc pentru trecere si apreciere, mai ales in conditiile in care migala nu prea ma caracterizeaza. Ea nu, dar uite ca eu pe ea da.
Cred ca o sa sterg subtitlurile, tocmai pentru inchegare si inteles nedistorsionat.

o poezie \'i-reala\" de reusita si frumoasa, cu un vers final, al patrulea, din fiecare strofa, sincopat, care da savoare citirii poeziei.

Bogdan, multumesc pentru aprecieri, versul patru, da, e cel de langa geam, cel care trage concluzii cu alb pe negru. M-a interesat mai putin combinatia de rime si ritm, insa, decat suprapunerea de tonuri funebre (in prima parte). Exista trimiteri la Sakuntala (a doua strofa), la Corbul lui Poe (in a treia strofa), la Tsurayuki (tanka).
Nu am reusit inca o imbinare a diverselor stiluri. Poate data viitoare.

Frumos, Daniel, am citit cu mare placere, combinatia dintre ritm si rima ti-a iesit, desi sustii ca nu ai pus accent pe ea, poate trebuia un nevermore la corb (sa se prinda si cei neinitiati :))
Cu drag, mi\'raj

Simona, multumesc, am citit si eu cu mare placere comentariul tau.
Neatentia de la partea prozodica e sugerata, in text, de cateva rime facile (coclit - s-a incolacit, albit - au sihastrit).
In legatura cu \"initierea\", ai cumva dreptate, desi n-am intentionat incriptari, dar \"nevermore\" era prea evident - am sugerat prin \"reavan\" (\"raven\"). Referitor la aceasta problema, la un moment dat chiar m-am gandit sa fac trimiterile direct in text (printr-o nota, precum T.S. Eliot), dar am mai primit unele critici pentru tendinte asemanatoare si am renuntat.

Și mie mi-a plăcut sincopa ritmului; și rima reușită. Aș renunța la italice și bold, lasă poemul să curgă singur.
Apreciez \"cinema-scop-cadru\".

o poezie bună trebuie să reziste și înafara contextului simbolistic utilizat ca pretext. ea va reuși să transmită simțire pe canale subtile chiar cititorului neinițiat. iată de ce socot această poezie bună. imagini cu emoție autentică, ce depășesc raza simplului \"vizual\", și a căror alăturare amplifică prin rezonață efectul general.
*îmi îngădui să sugerez și eu că i-ar sta mai bine unitară, fără bold-uri.

pentru ca eu nu sunt stapana pe tehnica recompunerii cuvantului in ritmuri de vers, privesc imaginea profan: din ce ma atinge. scenariul e compus din doua cadre, simt eu, imaginea in sine, ce apartine tuturor, si apoi agitatia din jurul ei, lume, aparatura sofisticata si termeni specifici de filmare ce o inconjoara parca..
eu stau pe margine si privesc insa un camp (aleg sa privesc campul)pentru ca sunt ceturi si corbi, si daca sunt corbi iarna e si mai pregnanta, imi trece prin cap si aburul cestii cu lichid aromat si lamiie, sorbit pe margine in timp ce lumea se pregateste sa traga pelicula..
imi place cum vad.
e forfota, sunt secvente, e cadru intins undeva in dreapta fatza..cine se mai gandeste la o pelicula alb-negru?!

te felicit daniel. imaginea ma atinge..

Zi de filmare, aiureală, aglomerare, nervi,se surprind parcă neînchipuite scene, iată: șqrpe coclit limbă de clopot, ciocuri subpământene de corbi atârnați de lună, aur îngălbenind cruci pe zăpezi...
Scenă fascinant de reală dacă o privești invers... adică prin negativul ei...
Uimire.
Final simplu.
Dedal, ești ireal de real în poezie

Ela, simplu
(da, e mai bine fără bolduri. se înțelege. deși frapează accentuând irealul. dar oare mai e nevoie?)

monser, parca ai face miniaturi, un fel de gravor din sec. 17-lea, asta mi-a venit in minte dupa ce am citit si aceasta noua incercare la care ai supus stilul si forma versurilor. personal consider ca esti absolut ireal in acest text si ca forma pe care o dai versurilor da un continut de substrat, de muzicalitate. o reusita completa, o consider o avangarda.

Alina, multumesc, in prima parte ritmul e sincopat (12-11-12-5), apoi dispare. Despre rime, numai de bine, dar si putin rau (sugerat anterior). Plecasem la drum cu alt gand (sa scriu intr-o forma fixa - sonet), dar cand am ajuns la serpii aceia incolaciti in forma de clopot s-a schimbat starea. Da, in privinta subtitlurior ai dreptate, m-am tot gandit si razgandit in privita lor inainte de postare. Am simtit insa ca trebuie sa le las, ca pauze de respiratie, poduri peste stari (pod prelungit in cuprinsul “cine m-a scopului”. Pentru ca a fost ocolita pana acum, as indrazni sa atrag atentia si asupra ultimei parti – care incearca o sinteza si personificare senina.)

Alin, multumesc, da, am urmarit sa transmit emotie (nu migala). In unele cazuri am reusit, in altele nu (tot din vina mea, desigur). Patima in primele versuri, scrasnet de real in partea a doua, seninatate si iubire salvatoare in final. Bold-urile, da, vor dispare candva.

Dana, multumesc, hai sa recunoastem, mai stapana decat tine pe tehnica si arta compunerii cuvintelor nu sunt multi, iar parte din constructia decorului “I-real” isi are izvorul in arta ta vizuala, de care am incercat apropierea.

Daniela, multumesc, ai surprins emotiile, le-ai developat curat si sincer, ca un “mine” multiplicat, cu mai multe inimi si perechi de ochi. “Oare” acela ramane inca agatat si de gandul meu, pentru un timp, in favoarea nesuspendarii subtitlurilor.

Andrei (mon Sir – vorba noastra :)), multumesc, daca si tu vezi migala de gravor aici, inseamna ca asa se vede, oricat as vrea eu sa nu cred asta.Fiecare secol are avangardistii lui. Ferindu-ma de complicatul secol 21, am incercat sa adun, din memoria simturilor, cate ceva din vechea avangarda (ajunsa, implicit, ariegarda) a secolelor, de la 8 pana la 20. Ca medie da secolul 14. Tu ai fost generos, m-ai saltat in avangarda gravorului cu muzicuta in spaclu, din secolul 17. :)

in raspunsul adresat Danei Stefan -\"...mai stapana decat tine...\" se va citi \"...mai stapani decat tine...\"
scuze

sunt oricand, daca se vor impletite cuvintele cu imaginile, pictural, decorativ sau de ce nu, experimental cat sa nasca iar polemici. daca suntem doi, razbim.
eu sunt albastrul care inseamna: sunt cu bunavointa sa comunic.
multumesc pentru culoarea ta daniel. eu o stiu.:)
scrie tu cum o vezi si completez apoi si eu, fie prin cuvant, fie cu imagine cu tot, dedicand culorii ce rezulta din amestecuri, fila mea compozitionala.

Dana, multumesc, din nou. Am incercat sa compensez lipsa de imagini, comunicarile frante, prin taceri si franturi de text.
Nasterea polemicilor nu e usoara si nici gratuita. Conteaza mai putin decorul, mai mult miscarea, iluzia neconditionata in opac (cel mai opac este aerul din aripile mascate frumos, protejand piticii si ducandu-i in zbor peste camp, cat sa se creada Titani).

cred ca sunt unul din cei mai antrenati membrii ai acestui site, in a face fata polemicilor, daniel. nu mai trebuie sa-mi explici ce inseamna sa hotarasti ce si cui si daca trebuie sa te explici pe marginea unui text. ai dreptate insa, si eu stiu bine ca sunt din fericire inca multi aici, care stiu descifra sensuri ale adancurilor din fantani. textele mele au si ele pe ici pe colo probleme de interpretare. aerul de sub aripa pasarii, cum uite, spui si tu...
piticii si pricolicii mei vietuiesc peste tot pe pamant, au indeledniciri si vise, dar eu am avut intotdeauna grija de ei sa le netezesc spatiul curat de zbor. am scris si despre Zeus, da. e si acolo un sens pe care uite, ar fi fost frumos sa il priceapa cineva.
e insa straniu ca asociezi tocmai adresandu-mi-te mie, pericolul utilizarii imaginilor in detrimentul miezului-cuvant.
voiam sa-ti spun ca textul tau e generator de imagini intr-un scenariu menit sa trezeasca interesul de a urmari actiunea dinamica, unde privirea are libertatea de a se opri pe oricare dintre centrele de interes.

mi-e atat de dor de voi... si timpul asta nu imi mai ajumge...
an bun!

Dana (din partea lui \"daniel\"), multumesc (din nou - multumirea se referea la gestul tau de a lasa aici, in aceasta pagina, un inscris, nu neaparat pentru continut - fiecaruia i-am multumit - e o regula interioara, de autocontinere), nu eu am adus in discutie polemicile. Sunt bune si ele dar, in urma experientei mele indelungate in acest sens, sortand atat greselile altora, cat si(mai ales) cele care imi apartin, consider necesara depistarea unui anumit decalog al dezbaterilor - nu ca o grila in mana editorilor, ci ca o sita interioara, peste care ochiul sufletului sa nu poata trece nici macar \"boldu-rile\", ceva de nivel orientativ. Poate vom reusi sa ne adunam ideile in acest sens. Poate chiar din aerul acela de sub aripa in zbor peste lacuri.

Raluca, multumesc trecerii si urarilor tale. An bun si plin de fulgii luminosi ai reusitelor sa ai.

poate va veni si ziua cand imi vei multumi si pentru continut, nu numai pentru simpla mea prezenta, cum o socotesti tu deocamdata, aici, daniel. formulele protocolare nu-si mai au de mult sensul intre noi, gandeam eu.
polemici mentionate in sensul ca exista inca atatea moduri prin care cautam sensurile, si apoi atatea feluri prin care am dori sa ni le exprimam. sortam greseli, redefinim spatii, reinventam feluri de exprimare a sinelui. citim in soapta, ghemuiti umar la umar cat sa se auda sunetele cum ritmeaza auzul pe dinlauntruri...
cu siguranta se poate ajunge pana acolo.
textul tau imi ofera aceasta sansa de a avea oricand un punct de pornire. asta incercam sa-ti spun eu aici, acum, pe fila ta.
multumesc pentru rabdarea cu care incerci sa ma dibui.

Dana (de la acelasi comun \"daniel\"), multumesc si acum, ca si mai inainte, ca multumirile simple sunt cel mai usor de dat in vileag, fara nevoie de alte explicatii pentru ce si cum. Important e ca ele sa fie acceptate, fara diferentieri.
Asa si textul meu, incearca si el, saracu`, sa ajunga la inaltimile acelea de albastruri profunde, bune de pus in rama, pe cai numai de el stiute - \"Ad augusta per angusta\". Daca despre el vorbim aici.

E bine ca avem puncte de pornire, e rau ca timpul trece fara sa le stiu \"dibui\".

Mea culpa.

fie SI cum spui tu.
ca sa ma dibui e deja alta poveste..
intii va trebui de data asta, ca sa ma gasesti.