Daniel Aurelian Rădulescu

Mi-am depășit deplin credința-n mine Ce o gândeam că-i de nezdruncinat; Cuvântu-i cel puțin... dezesperat Când doar zadar e... mistic intervine. Greu explicabil; n-am niciun control Nici plan

Mă îngroș de viață, ca inelele de pom Și mă răsfir în mințile de cunoscuți, prieteni. Mai pic, prin accident, de frunzele căzute, dorm Și mă dau fruct, sau con... de umbră, mă amestec

Lasă-mi doar o fină uvertură, Loc de-o șoaptă oricât e de mică Din pastelul ce blând l-ai pe gură... Să m-aprinzi ca pe-un led în aplică. Lasă-mi doar din păr o șuviță Dintr-un fir,

Clăbuc de vată, parvenit spiritul din noaptea zilei, Odată cu învierea își țipând, mult așteptat, prezență... Așa a început, fugarnic precum clipa, timpul ce-l menit Să îmbrace un corp felin,

Este simbolul pentru aproape; Adresa, în scurt-circuit. E totul în silabisit... Formula de intimitate. Este produs de insistență De mii de ore, de ”repit”. E-acceptul, ce l-ai intuit, E

Ciudată e lumea; se minte, se fură, E parcă făcută să-și sape ea groapa -Ce-o umple c-omoruri- căci coasa și sapa Nu-s doar pentru pâine... și dragoste-i ură!?! Deci om nu-i suprem, e o specie

Cum dracu’ o fi doar să tot critici, Adică ”nu”, să-l faci un ”da”... Cum proștii își zic că-s apolitici Și după vot -nedând- sunt... ”ba”?! Adică un fel de ba... ba oarba; Stând tot mereu cu

Ne rușinăm de actul sexual Elogiind apoi maternitate Și nașterea ca pe o sanctitate... Cât este de paradoxal. Sex experimentăm și lingual Cu gusturi de fantasme inedite Uitând de

E trist când spațiul te desparte, Dar și mai trist când timp separă Și nu se întoarce, cum o vară Și nici cum pagina de-o carte... Și aproape-i, doar puțin... departe! De unde ai cuvânt să

Am inventariat tot ce-am în anturaj; poate evit previzibil derapaj de deșănțat. Am inventariat profundu-mi ”EU”; de sunt o karma plus sau derbedeu ratat. Am inventariat planeta, mai

O viață-n acte pe-o estradă, O lupă simbol, show tapetic Se repetând seral, estetic... Am vrea să-l reîntâlnim pe stradă!... E-o-nchipuire de design De aventuri doar pe-un platou, Trăite

Am plecat mereu de-acasă, M-am risipit peste tot molecule, M-am pierdut din loc în loc sânge, globule... Am o călătorie primejdioasă. Am lăsat întâi părinții, Am lăsat orașul

Inițial, înainte de zero... Nu exist, pentru că nu mă știu, nu eram. N-aveam parte de-a fi în vreun fel... nici obiect, prevăzut în program. Existam, doar... probabil un simț pentru nou, de o

Amestec de-un frizant velur atinge dermul, Ce se înfioară un pic stingher, după ce cald s-a dus, Căci orele l-au luat cu el, întunecând mai iute cerul Și timp dispare, nu știu unde, între un zori

Îmi caut veșnic alte definiții Așa cum n-au fost spuse înainte, Căci mă feresc, ca-n dragoste, de repetiții Și plictisit sunt, doar să fiu... cuminte. Tot metaforic vreau și-n epitete, Mă

Se îndepărtează iar, încet, amorul Soare, Făcând mângâieri calde doar amintiri, regrete Ca din covorul verde culori maron discrete Și-apoi câmpii, păduri, golașe precum mare. Ca pe-un elastic

E tot mai des, din ce-a fost rar… Să vezi tâmpiți la cârma țării, Cătușele își punând brățării, Bulău-i făcând… ”Cărturar”! Se bat s-adune ani mai mulți În pușcării, să-și facă nume, Urlând

Ah, doamne cât de rece sunt; o umbră mângâind pământ cu talpa ce mă-nalță-n zare să-mi agăț palmele de soare. Și cât sunt de neputincios; nici însumi nu-mi dau cald, geros rămân, nici

Firu’ își trage din fusu’ existenței de sine, De-a fi… cum șurubu’ în filet de mișcare. Erg e lumii în secunda din unu, se pare... Deci cu totu’ e-un dans, din balans tot provine. Și piatra în

Ne forțăm minți de morți s-avem o detașare, Să nu ne năpădească zeci, mii de amintiri, Când nod se pune în gât și-ochi plini de licăriri Ne scutură din suflet, pierdut pe-un timp cărare. E-un

E ca și-o plantă de monumentală, Un scump dorit, de ambient, Fragilă, de interior, de-o neglijezi... fatală; Ți-e dependentă, în totalitate, e-un excipient... N-are niciun habar de

"Hristos a înviat!", să nu fie o rutină Cum "Ce faci?", "Bună ziua?, "Bine!", ori "Te salut!"... E timp să stai pe gând, să-l pui într-un trecut, Să devii un apostol, din alt tărâm... O să

Aiurea-i spus ”și-a pierdut viață”; Ca și cum iar s-ar regăsi Sau căutată iar ar fi, Din nou, cum berea de la gheață. Sau nu-i, că noi n-o avem Cum ea există și ne poartă 'ntre două stații-n