Poezie
Plecăciune
Altceva decât ce este... Nimic nu e etern.
1 min lectură·
Mediu
Ne forțăm minți de morți s-avem o detașare,
Să nu ne năpădească zeci, mii de amintiri,
Când nod se pune în gât și-ochi plini de licăriri
Ne scutură din suflet, pierdut pe-un timp cărare.
E-un semn venit oricum, ajuns prin nu știi cine,
Ce-și caută la rându-i o strângere de mână
Când lumânare nu-i, s-a stins pe piatra-n humă
Uitată printre lespezi, sub pas ce nu mai vine.
E ca o despărțire de drag, numai în gând
Ce-l vrei rămas alături o vie hologramă
Și te cutremuri tot de chip în rece ramă...
Parcă-i un soi de teamă c-atingi un neavând.
E timp să te aduni din urmele lăsate,
Să îți pliezi genunchi, să stai pe sol de trup
Ce zace ostoit de doruri, ce-anii-l rup...
Și să lași curs de lacrimi în hohot revărsate...
S-adăpi din tine un fir, ce pân’ la os străbate.
13.05.2014
00982
0