Poezie

Colaje

Altceva decât ce este... nimic nu e etern.

1 min lectură·25 martie 2014

Mediu

E trist când spațiul te desparte,

Dar și mai trist când timp separă

Și nu se întoarce, cum o vară

Și nici cum pagina de-o carte...

Și aproape-i, doar puțin... departe!

De unde ai cuvânt să pui

Suav, de dragoste să spui,

Așa cum nu-i al nimănui

Și s-atârni inima de-un cui...

În fuga de-un vagon sunt gând,

Ce-ncerc să-l prind ca pe-o nălucă;

O fată blondă fremătând

Și nu pot tren s-opresc... S-o ducă.

Te strig, o, îmi urlu nerăbdarea

Să te-am pe brațe, ca o floare,

Să-mi tatuezi, cu tu, culoarea

Să-ți simt miresme amețitoare...

Când simt citat din mine, parcă nu-s eu, îs mai mulți...

Devin și eu cuvânt, din ce ești tu... pronunți,

Mă relevând sfios, cu ce-am din suflet, tot

Legându-mi gând alături, cu inima-n complot!

001.044

Daniel Aurelian Rădulescu. “Colaje.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniel-aurelian-radulescu/poezie/14046709/colaje

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.