Poezie

Soral

Să nu credeți în supremația vitezei luminii... dacă vreți să călătoriți în viitor!

1 min lectură·9 octombrie 2017

Mediu

Se îndepărtează iar, încet, amorul Soare,

Făcând mângâieri calde doar amintiri, regrete

Ca din covorul verde culori maron discrete

Și-apoi câmpii, păduri, golașe precum mare.

Ca pe-un elastic stă de sprijin colos, punct

Ce gâdilă nesigurul cu riscul său eliptic

De-al pierde o zi pe veci, rămas sublimul scriptic

În axioma legii de-un negru calv… cărunt.

A îndrăgostit o lume, ce-l pierde în venerații

I se trezind să-l vadă mereu, în dimineți

Să-i dea obor de suflet, de muncă, scurte vieți...

Se dăruind golașă s-o îmbrune-n irizații.

Mă simt un pic nostalgic la orice dus de vară

Ca după un tur de pistă când nu mai e putere

Îndeajuns pentru un nou start –numai o vrere-

Iar finișul e aproape, neștiind.... a câta oară.

14.08.2014

002.135

Daniel Aurelian Rădulescu. “Soral.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniel-aurelian-radulescu/poezie/14114555/soral

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.