Daniel Aurelian Rădulescu

Se unduie grâul ca marea, Îl păzește o paiață hâdă... E c-un sacou și c-o bermudă Frângând de rectiliniu zarea. E-un drum de car la zece metri Cu o fântână cu găleată; La ce-o servi că n-are

M-așez peste pământul moale Sunt vlăguit de frumusețe, Vreau tot să uit, că-n lume-i jale... Planeta, e la bătrânețe. O ciocârlie stă înfiptă În raza soarelui fierbinte... În cântec inima-mi

Alergător de cursă lungă În nebunia după bani E înconjurat doar de golani La colectat... să bage-n pungă. E fără scrupule în sortare Când victime își recrutează... Doar pe bogați îi

”Săgeți” pe nevăzute Tăind se întrepătrund... Sunt doar un gând, Dar sunt recunoscute. ”Gesturi” pătrunzătoare Cu răspuns complice Rămân novice... În priviri întrebătoare. ”Atingerea”

Mi-aș dori un harem, E-un păcat monogam! Cel puțin un bigam De ocazie... barem. Viața-i un val-vârtej, Ziua-i una... odată; La băiat și la fată, Totul trece prin vrej. Să te înfrupți cu

Ispititoare suprafețe de colonizat Sunt doar ieșiri dintre abisuri sumbre... Într-o cutumă le numim, pe scurt, uscat Și sunt într-un continu derapaj, către niciunde. Din timp îndepărtat, de mii

Vând nopți, că tot le pierd ca zile, Mai fac un ban, ca să câștig din viață Și vând femei adulte, pe copile; Doar ele cu experiență, vă răsfață. Vând suflet de valoare contra cost, Că astăzi

Așa este făcut Pământul Cu greutăți nenumărate... Noi le cărăm pe toate-n spate; Mai greu ni-l facem... cu mormântul. Destine ne împovărează Și ”dat ” sau ”scris”, ele sunt toate... Dăm vina

Am înotat astăzi pe-un cer, Era albastru cu aisberguri... Nu era nimeni, eu stingher; Era și alb, erau și neguri. Urcam în rece de azot, Dădeam din mâini, sau lin planam, Simțeam miros de

Te aștept cu brațele deschise Am mii de lucruri ca să-ți spun Să depănăm trăiri și vise Să-mi fii Regină, eu nebun. Să stăm în parc, la o terasă, Să iau o bere, tu un suc Să-ți ridici voalul

Oare din ce-s făcut?... Din apă? Că-mi curg ideile în neștire... Sau sunt din fier fără simțire Din hematii, sau dintr-o placă! Căci sunt și moale precum puful... Te poți culca, sau te

Contur subtil de demiurg Clădit cu grijă, har, de sine. Căutător de-a fi mai bine... Perfect e în ținte, munca-i sârg! Este fidel prin dăruire... Poate avid de mult, deodată, Riscând imagine

E singurul, puștanul bălai dintre tineri, Ce aleargă-n biciclu pe străzi pedalând În slalom între benzi tot fugind, înaintând... Căci timp e presant, e târziu, este vineri. E tânăr, frumos,

Mi-am luat vacanță să te văd Aveam un dor nebun de tine. Credeam că singur e mai bine... De-atuncea viața-i un prăpăd. Visam ”sublim” și nu vedeam Că sunt departe de-un ”model”... Vedenii

Doar sâmbata trăim Și suntem tineri... Poate și vineri... Restul nu muncim. Doar vânăm nururi Și avem mașini. Trăim din tunuri, Nu știm de rușini. Și-avem ”fetițe” Nu să le iubim; Le

E nunta la mireasă în toi Sunt așezați cu toți la mese Vorbesc perechi cu țuica-n țoi Pe bănci de lemn-n dureri de fese. Sunt toți bronzați din câmp, de soare Și-au cerc pe cap, de

Rânduri trec huind pe stradă, Nu-i mireasă, doar alai. Vor să bei- nu să le dai... Țipă toți și fac paradă. Nunta e cu o zi înainte, Doar la țară, nu-n oraș. Toți transpiră, îs scoși din

De ce se scrie într-una istoria în fals, N-ajunge oare sângele vărsat ? Ne închipuim că viața-i tot un vals, Am și uitat, că dansul pe cadavre e-un păcat ?! Și cine-o scrie, nu știm. Nu

Nereușită intenție Ratată intervenție Final... de ratat. Eșuat. Început impotent Fatal faliment Risc încercat... Eșuat. Amor repetat Rău programat Copil avortat... Eșuat. Vis

Te-am visat, Erai a mea, Îți atinsesem nimb de stea... Te-ai depărtat. Mult te-aș vrea Și-a mea poți fi... Nopțile-mi poți face zi De n-ai pleca ! Esențe să-ți beau Condamnat sunt pe

E meciul destinului Dintre echipa sărăciei Împotriva a chinului; Ambele ale zădărniciei. Grupa însă mai conține ”Team”-ul fortunaților Care sunt alte destine... Cele ale

Dați la copii o pâine Și-i îngrijiți un pic... Nu or crește din nimic, Din trai de azi pe mâine ! Încălțații pe copii Căci își tocesc picioare... N-au ‚naltul să mai zboare Și-s mici, în

Pe plaja vieții mă plimbam, Mă ardea nisipul la picioare... În suflet tot copil eram Și mintea-mi caldă, de la soare. Nu era țărm, pentru visare... Cu ochii în mare mă pierdeam. Zburam cu

Viziunea este veche, Dar o prefigurăm... Din acte o aflăm, Nu-i nouă, doar pereche. ”Bing-Bang” de goliciune; Trup trebuie expus Invocând pe Iisus De har, creațiune. Scop etalări-i