Poezie

Zburător trimis

Să nu credeți în supremația vitezei luminii... dacă vreți să călătoriți în Univers .

1 min lectură·10 octombrie 2010

Mediu

Am înotat astăzi pe-un cer,

Era albastru cu aisberguri...

Nu era nimeni, eu stingher;

Era și alb, erau și neguri.

Urcam în rece de azot,

Dădeam din mâini, sau lin planam,

Simțeam miros de creozot

Când pasăre, în metal, treceam.

Și era frig, de-un aer rece,

Văzduh sub brațe îl simțeam,

Cu păr în vânt zburam, pluteam;

Sunt vis, un vis, ce nu mai trece.

Și mă înălțam în sus, ce-i jos,

Abis de negru se zărea...

Dar unde vreau, e sus, în jos

Și-acolo e ”Planeta mea”.

Și înot și tot mă-afund mereu

Și-i oxigen, respir mai bine...

E mai mult aer, sunt mai greu

Și-încă plutesc, azur mă ține.

Privesc din umăr, capu-ntors,

Văd verde, cafeniu și plumb

Și parcă-s obosit, sunt stors...

Îmi caut loc să stau... pe fund.

Și văd cutii mobile, fixe,

Zăresc și amoebe... mii

Se-ntrepătrund ca să existe

Ieșind, intrând printre cutii.

Planez încet și simt străfund

Văd totul la orizontală

Am terminat, revin în gând...

Găsesc sfârșit... în plictiseală!

21.06.2010

001.195

Daniel Aurelian Rădulescu. “Zburător trimis.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniel-aurelian-radulescu/poezie/13956644/zburator-trimis

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.