Daniel Aurelian Rădulescu

Ați fost cândva, o hematie? Trăiește, șapte mile în total, Da-i sursă sigură, de imortal... De-o pierzi și-o reprimești, te reînvie. Îi misterul cărăușului de viață, Îți este butelia de

M-am pus în palme, într-o zi, cu semn de văi în căutări de șansă-n bani și ața vieții; copii mi-i calculam de-s unul, trei sau doi, sfârșit va fi-n amurg, sau zorii dimineții? Umblam după noroc

M-am definit și parte și absență Din învelișul trupului ce-l ai. Sunt un micron, de gol, de impotență, Dar unic sol, prin care iei și dai. M-am dăruit, prin mine să respiri, Să-mprăștii lumea

E devenit aproape o rasă Făr’ de culoare definită. ”Exterior” îi este ispită... S-a săturat, de viață ”trasă”. Visează sigur motivat, Câștigu-i doar mulțumitor. Își face plan de

O formă de metabolism bazal, Ce prin noroc e involuntar, Se aplică în stadiul planetar... E, zi de nopți, e universal. E-o pierdere-n volum de viață, E-un paradox de viu câștig, E timp, din

Cu ce ne distanțăm de animale De avem zilnic doar un scop; Să ne-oferim simțuri anale Mâncând?!... Putând visa în loc! Planeta vinde totul ”free”, De ce plătim mereu orice? N-avem puterea,

Ne cumpărăm bilet de cer, Visăm să depășim cocor, N-avem nimic să facem zbor... Credem că pana-i tot un fier. Suntem Pământ, visăm extern, Plecăm în hoarde zeci și sute, Voiajul e-n bancnote

Vă blestem, să fiți buni Să aveți binele parte. De învățați, să știți ”carte”... Pe cei buni, să răzbuni. Vă blestem, pururi tineri Să iubiți neîncetat. Să trăiți din iertat. Miri să fiți,

Ce știți voi muritorilor perverși Pe cine pierdeți azi definitiv Când ați avut sinceritate ca-n povești Într-un gigant ce rejetați fără motiv. Uitați-vă-ndobitociți măcar La ce-s acum imagini

E-un 5 noiembrie-nspre un sfârșit de an Ce nu și-a dat obor de trecere în timp Cu nota minimă-ntr-un catalog de Olimp Pentr-un colos de zeu, un Adrian. E-al neamului Icar, înaripat

Aveți prieteni cu adevărat? Ați stat s-analizați prezentul? Verificați întâi de-ați ”up datat” pe cel ce încă - nu de ieri - este absentul!? Trăiți convinși că e la fel, că din copil, copil

De ce ne ducem viața-n doi Căci unul singur ne-am născut? Conceptu-a fost să fi putut Totalu-ntreg, să-l facem noi. Percepte ne-am creat, demonici. ”Singur”, e acum nedumerire!? Dăm vina pe

Popor, v-ați pervertit, cu minți spălate Vă plângeți zilnic, nici nu știți ce vreți! De voi depinde totul și puteți! Nimic nu faceți, ca s-aveți dreptate... V-ați chinuit - c-ați vrut - în

E plină țara de licențiați... Nici vârsta nu contează, toți fac școală, Femeile prin telefon, de-acasă, de la oală... Bărbații, de prin crâșme-s învățați. Și Universități acum sunt

Au pus cu toții mână de la mână, Prietenii mai vechi, la unii e prima oară, S-au întâlnit așa, pe stradă, într-o doară... E-un obicei, s-o facă, odată-n săptămână. E unul cu grătarul, e cel mai

Îi vezi trecând, încet, tot mai încet, agale, Fac pașii tot mai mici, c-au obosit făcând. Nici nu privesc, absenți, sunt totul doar un gând... Se țin într-un toiag, se îndoiesc din șale. Sunt

În pestrițe haine și pestrițe roluri, tânăr, joacă ”moșul”... Ne încântă, pe copii, pe adulți, la întâmplare. E machiat tot, masca îi e albă și cu nasul cu roșu, Audiența o amuză, serile la rând,

Cum și Soarele uriaș zi de zi se topește în înghețul de Lună, Cum învolburatele fluvii se năpustesc neîncetat în imense oceane, Așa dragostea mea pentru tine e divină, e pură, e nebună... Așa

N-aveam nevoie de calculatoare De creiere în timp am fi păstrat, În loc de-al fi distrus pe cel ce moare Și din gândire-am fi recuperat. Trăim perpetuând vechi sacrilegii, Tot ce-am produs,

Înșelătoare rezonanță timpanică De înlănțuiri simbolice de semne, Feerii, de simț, capabile să-ndemne Putând crea efect d-explozie titanică. Din imemorial ne delectăm cantabil C-o sursă de

Apariția-i de-un stil nemaivăzut, E peste așteptări și peste modă. Finețea-i mixul într-un necrezut; Efort, imens talent... Din cântec face odă! Din Stephanie, în idol își ia nume În

În fond e-o tablă contorsionată, Metal înșiruit în lonjeroane... Pe scaun stai și e capitonată Și-i plină de șuruburi și piroane. Are și uși și geamuri, ca o casă Îi treci de prag, are tavan,

Frumusețea, nu-i neapărat criteriu... Cu siguranța însă eleganța-i este Cum e regina sau împărăteasa la imperiu... Celebrele eroine, de roman, sau de poveste. Inteligența îi este sigur

Se înalță vânăt, scrijelit... Ferestrele-n culori diverse N-au flori... Stau aninat neveste Într-un contemplu!... S-au oprit. E plin de hăuri, zis balcoane, Cu rufe ude, magazii. Hidos