Poezie

Ispititoare

Să nu credeți în supremația vitezei luminii... dacă vreți să călătoriți în Univers .

2 min lectură·20 octombrie 2010

Mediu

Frumusețea, nu-i neapărat criteriu...

Cu siguranța însă eleganța-i este

Cum e regina sau împărăteasa la imperiu...

Celebrele eroine, de roman, sau de poveste.

Inteligența îi este sigur necesară

La fel și bunul simț, îi e primordial.

Expunerea în dorințe îi e clară...

Cititul, istețimea-i sunt... memorial.

Are mișcări feline și unduietoare...

Mâna o duce în gest de indiancă.

În urmă lasă un fin parfum de floare

Și are piele de măslin, de italiancă.

Sânii-i întrezărești mai mult cu gândul...

Îți dau înfrigurarea poftei fără saț.

Mijlocu-i mic, de zici că-l strângi cu pumnul...

Visezi să-l prinzi, să-l simți, în zbaterea de laț..

De ți-a clipit din ochi și ți-a zâmbit

Întregul piept îți intră-n aritmie...

Ești fermecat instantaneu, ești ispitit...

Ești numai gând s-o ai, a ta să fie.

Și când picior peste picior își pune

- Ah, Doamne, cum femeile sunt ”bune”! -

Aluneci visător spre goliciune;

Iubești, cât de naivă ar fi și fără înțelepciune.

O și visezi cu pletele pe spate

În extazul ce-o pătrunde de amor...

În gemete străfunde și ritmate

Nu contezi... Sleit ești de putere și de dor.

Cu gândul dus - eram pierdut în scris -

Când am simțit în nări o dulce boare...

M-a întrebat ...” Accesul e permis... ”?!

... O elegie de simțiri m-așteaptă, o ispititoare...

25.06.2010

001.236

Daniel Aurelian Rădulescu. “ Ispititoare.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniel-aurelian-radulescu/poezie/13957816/ispititoare

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.