Poezie
Epilog ”La Astrul... sau... Odă Păunesciană”
Să nu credeți în supremația vitezei luminii... dacă vreți să călătoriți în Univers .
2 min lectură·
Mediu
E-un 5 noiembrie-nspre un sfârșit de an
Ce nu și-a dat obor de trecere în timp
Cu nota minimă-ntr-un catalog de Olimp
Pentr-un colos de zeu, un Adrian.
E-al neamului Icar, înaripat pedestru,
Predestinat de-avea un 20 de 10
Să-i fie an, când timp nu va mai trece
Frumoasa pasăre de vis ce-i Păun-escu...
Mă plâng tot lacrimi, fluvii-ntr-un ocean
‚nspre mii de nimeni ce-l lovesc, talazuri
Tot țărmurindu-l și-i creând necazuri
La sufletu-mi din suflet, Adrian.
Mă zbucium să-l păstrez în gând, alpestru
De ochi ce mă priveau prin recitaluri
Când versuri mă-ncâtau în loc de baluri
Din sufletu-i imens, de-un Păunescu.
Sunt printre nimeni ce-a lăsat, sunt un orfan
Și n-am puterea să-l întorc și nici să-i scriu
Nu pot să-l iau de mână, să-l reînviu
Și-l pierd, într-un week end, pe Adrian.
Am inima o vioară de la Porumbescu
Iar glasul lui divin îmi sună-n tâmple
Lumea nu are ce să mai întâmple
Să merite mai mult de-nalt de Păunescu.
Bucată ruptă-i de la țara-i de alean,
Ce-o venera titanic cu sinceritatea
Doar el ce-avea, că noi n-avem celeritatea
Să-l întregim... și Prut și Adrian.
Îmi moare inima de-un dor ecvestru
S-ascult îndemn, fără de bici, de duh
Din vocea-i caldă, spartă din văzduh,
S-o am în minte, neuitată, Păunescu.
Țineți-vă să nu rămâneți van
Cum sunteți azi doar simpli impostori
De nu veți recunoaște-n timp valori
Continuând să renegați un Adrian.
Mă scurg azi printre lacrimi pic cu pic
Căci nu-l mai am profet, nici înțelept
Pe Păunescu Adrian, de-inimi de poet...
Mă simt că nu mai sunt, sau sunt nimic.
Și nu uitați c-o să va fie dor
De-un chip de basarab de-un neam întreg,
Minte și gând sublim și nu-nțeleg
De nu vă vreți prin el, popor nemuritor...
Adrian Păunescu nu-i blestem
Dar vă va fi simbol de anatemă
De-o țară care-și pierde zilnic stemă
Făcând-o fără el un recviem!...
PS...
Etern voi venera pe-al meu maestru
Misterul pur de-uman în amestec cu talent
Poetul implicat în veșnicul prezent
Rămas fără de trup, un nume, Păunescu...
05.11.2010
dinspre Montreal
023.882
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 345
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 55
- Actualizat
Cum sa citezi
Daniel Aurelian Rădulescu. “Epilog ”La Astrul... sau... Odă Păunesciană”.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniel-aurelian-radulescu/poezie/13959885/epilog-la-astrul-sau-oda-paunescianaComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
DRMă chinuie rușinea Aurora că după atâta timp găsesc cuvintele tale așternute în versuri deosebite, ca de obicei, dar aici nu am descoperit cum să pot fi informat de comentarii.
Toate urările mele de bine ce niciodată nu vin prea târziu... sper!
Daniel...
Toate urările mele de bine ce niciodată nu vin prea târziu... sper!
Daniel...
0
Ne-ai mai luat un Giuvaer!
Să-l fi lăsat mai multe toamne,
Nu să îl iei la tine-n Cer...
Azi plânge-o țară de-ntristare,
Și pomii cu frunze în zbor,
Ai vrut un suflet, Nobil, Mare,
Ai sărăcit Doamne-un popor!...
Dumnezeu să-i dea pacea veșnică!
Cu respect, Aurora