Poezie
Comuna
Alceva decât ce este...Nimic nu e etern.
1 min lectură·
Mediu
Se unduie grâul ca marea,
Îl păzește o paiață hâdă...
E c-un sacou și c-o bermudă
Frângând de rectiliniu zarea.
E-un drum de car la zece metri
Cu o fântână cu găleată;
La ce-o servi că n-are apă...
E chiar comuna Valea Pietrii.
E miros rău de bălegar...
Sătean mergând în birt se pierde...
Șoseaua nu e gri, e verde...
Căruța-o trage... un măgar.
Sunt păsări multe afară în stradă,
Găini cu gâște, multe rațe...
Femei stau în cruciș de brațe
Pe bănci, la porți, ca tot să vadă.
Sunt multe case ponosite
Cu pereți strâmbi de la chirpici...
Sunt stil vagon, sunt toate mici
Și-au gard din lemne zdrențuite.
Văd mai în ”Centru” o casă mare...
În față scrie... ”Primărie”!
Culoarea-i veselă, zglobie...
Mașini sunt două!...Pază mare?!
... Și are două uși, nu una...
-”Poliție”-i scris în culoare-
Cu lacăte-n amiaza mare...
Au zăvorât... toată Comuna!?!
23.06.2010
001304
0