Daniel Aurelian Rădulescu

Ce stare de lipotimie relativă Îmi scurge tonusul, în grei genunchi Și inima-mi se zbate într-un junghi Și timp îmi ia, reacția paleativă. Sunt bradicardic, nu mai am paloare, Urechile mi se

Ce păcat că mă trag, azi, din țara rușinii Și-i păcat reciproc, că și ea m-a pierdut... Și-o respect, că mi-e cuibul, de loc al venirii Drept tărâm... Ce credeam fericit început! Și-a mânjit

Vă spun din proprie experiență -Ce-am câștigat c-onoare și cu chin- Că-n țara, unde-am-nceput o existență, Îmi este spre rușine, strâmb destin. E-acolo, unde de vorbesc, sunt înjurat, Chiar de

Mereu mi-am dorit fericirea, mereu, și-am luptat s-o câștig pe vecie, dar chiar de-am strigat-o o viață, e greu... n-o să vie. Mereu mi-am dorit să n-am lipsuri, mereu, și-am muncit mult o

De ce mi-e tristă fiecare toamnă, Bătut cu vânt, în picuri și cu frunze, Spălat cu ploi, de tot ce-avusem muze Pe-ascunse... Că mă-ndrept încet spre iarnă? Se moare fizic, timpul, anual Mă

Stau zile-ntregi, pierdut în timp, Visez, cu ochi deschiși, trecutul; Parcă mai ieri era-nceputul Când ne-ntâlneam, cu suflet ghimp... Ti-am dat un telefon aseară -Tot eu, căci nu mai am

Ți-am pus o simplă întrebare; ”-Te-ai învățat, cu fața mea, că sunt bărbatul tău?”... Era-ntr-o joie oarecare, stăteam lipiți pe-o canapea cu gânduri duse în ecou, eram urmași de

Sunt extaziat, pe zi ce trece, că România-i unicat ... în topul celor zece?!? ... Și-i doar prin farmec sau minune; nu de popor harnic și nici de-nțelepciune!?!... Noi plini de idei și

Sunt infectat de dragoste -intim Te-am sângele ce zilnic mă-ncălzește- Mi-ești fiecare puls de bioritm... De nu te văd și trup mi se topește. Îmi sparge pieptul inima când bate -Cum

Stupid ne bucurăm l-aniversare Sărbătorind o pierdere-n câștig, Deși suntem părtași de ani-vărsare; Moment inubliabil, când destinu-mi strig... Ne păcălim c-o falsă reînviere La fiecare

Sunt doar un număr, dar de zece, un veșnic tânăr... nimic nu trece; sunt de invidiat, un ex... matriculat. Sunt cel mai cool body-super, veșnic în pull, sex am reper... Sunt cel mai

Mă pierd cu fiecare zi, Mă pierd în noapte... Mă pierd în gând, ce ne desparte, Mă pierd, oi putrezi... Mă pierd din timp ce am, Mă pierd de bani... Mă pierd prieteni și dușmani, Mă pierd de

Am câștigat timp laitmotiv, Am câștigat independență, Am câștigat o existență... Am câștigat, definitiv. Am câștigat miros de flori, Am câștigat mers vertical Am câștigat amor frugal... Am

Fotografie retușată în alb și negru, fără gri... Realitate răsturnată de soare... cu intemperii. Negație prin afirmare de calitate în eșec... Excepțiile în tipare, înțelepciunea în

Ne naștem condamnați la moarte Toți, echitabil, în sentință... În fond nimic nu ne desparte; Suntem, predestinat, neființă. Criteriul este unicat; Ne prosternăm pe firul vieții... Crezând că

Eseu de drog în vena strânsă Înfipt -un fir de embolie, În dorul după vis, extaz- Încercat pentru prima oară... Aorta sângerând, pătrunsă, Se prăvălind în agonie, Cu capu-n soare pe

Venea în fiecare vineri seară, \'n străjer etern de fată dragă, S-o poarte-n cluburi multe, ”fancy”... Pe cea ce i se dedicase, O păzea-nspre infinit, fecioară Cu trup și suflet, o

Uitați pe-o Terra-n deplasare -Fără de mame și copii, ”Click” zi și noapte-n căutare Sătui de trai de zi cu zi, Din funduri de tărâm de suflet În adânc străfund, în gând de vis- Ne alergăm

Te vreau în poza de hublou Te vreau mereu, te vreau din nou... Să-ți fiu etern, în zbor, erou Te vreau mereu, te vreau din nou... Să-ți dau planajul de condor Te vreau mereu, te vreau cu

Mi-am creat cortexul în timpi -\'n volete adânci de canion- C-exprim pe foaie c-un creion; Să am răspunsu-n vârf de ghimpi. Din exercițiu-n cult de carte Sunt un traseu d-hipotalamus... Sunt

Cu siguranță ne prefacem; Amor ne este ineditul?!? De la-nceput îi vrem sfârșitul Și jurământul îl desfacem! Suntem într-o metamorfoză Și-apoteotic ne dorim; Țelul ne-atingem când

De ce e vinovată fericirea Și n-ajunge credința, cartea, Să nu împiedice extaz, cu moartea; Să-ți ia iluzia, că-i, nemurirea? De ce e pedepsită fericirea Cu trecerea în suferință; Să n-o

Sunt copilul de flori de mai Și-am iubirea în pumn s-o dai. Mă găsești la răscruci de vii Să-mi culegi vise, mii!... De ce nu m-ai lăsat, pe veci, Trup cu gândul să-mi furi, să pleci Din

Nu știe să ceară, cunoaște ofrandă; De rană de trup sau de spirit nu știe... În ger, credincios, va dormi pe verandă Și-n zori te deșteaptă-n sublim, feerie. Un fir de mătase-i ieșit din