Poezie
Taboo
Să nu credeți în supremația vitezei luminii...dacă vreți să călătoriți în Univers.
1 min lectură·
Mediu
Stupid ne bucurăm l-aniversare
Sărbătorind o pierdere-n câștig,
Deși suntem părtași de ani-vărsare;
Moment inubliabil, când destinu-mi strig...
Ne păcălim c-o falsă reînviere
La fiecare primăvară nouă;
Amarul trecerii crezând că-i miere,
Încrezători că viețile sunt două...
Ne prăvălim în pat, spre dimineață,
Neștiind că noaptea-i numai o himeră
Ce poate dăinui-n sfîrșit de viață...
Avut ce-l pierdem, ca pe-o efemeră.
La slujbe ne-nchinăm umili la sfinți,
Făcând un pact, nescris, cu a lor moarte...
Ne pierdem timpul, precum scoși din minți
Și nu petrecem, ne-mbuibăm de carte.
Producem bunuri -îndobitociți,
Sculați cu noaptea-n cap, să ne uzăm-
Nici nu gândim, la ce-am fost prorociți;
Să putrezim golași, când destrupăm!
Ne procreem, fără sfârșit, în copii
Ce-avem ca o oglindă-n timp ce trece;
Familii facem, clan cum interlopii,
Crezând că stăpânim timp... ce petrece?!
Oare de ce nu calculăm și moarte;
S-o programăm ca pe-un buget de-a fi?
... Tot evitând gândul, ce ne desparte,
Cu crez că nu va fi... ultima zi?!?...
30.10.2010
001.074
0