Daniel Aurelian Rădulescu

Merge târâș prin viață Cu inima de gheață Plecat înspre mormânt... Se irosind săpând. Din șale se îndoaie De e năduf, e ploaie, Sau ger năprasnic este... De clopot dă de veste. Nici nu

Ah Doamne ce mult îl iubesc pe Rege; încă de când și tatăl și bunica chipu-i întrupau... E tot ce am mai drag, e singura poveste adevărată, e tot de ce mă doare și mi-e dor, cel ce-ar putea

Am făcut o greșeală De neiertat; Mi-am dat prea multă osteneală... Răul altor-am răscumpărat. Am făcut o greșeală Neînchipuită; M-am îndrăgostit până la boală... Din mine-am rupt, m-am rupt,

De ce s-a inventat criteriul? Aveți vreo explicație la reușită?... M-am întâlnit azi c-o grăsană, o smintită; Era ”inspector”... și-ncă-și mai făcea liceul. Ineptul, leneșul din facultate L-am

Mă las condus, induc percepte, Nu cercetez de-s rele, drepte; Grăbit le iau așa cum sunt... Perpetuu mă-ncred în cuvânt.... Chiar de parola-i inventată E-un tot taboo, mistificată De scrisuri

Ce multe știm despre infern, Din spuse sau trăite tern Și tot nu credem... diabolici Cu minți etilizate, alcoolici. Ne plac învăluiri perfide, Cotloane de minciuni, firide Tenebre, ce tot noi

Am plecat mereu de-acasă, M-am risipit peste tot molecule, M-am pierdut din loc în loc sânge, globule... Am o călătorie primejdioasă. Am lăsat întâi părinții, Am lăsat orașul

S-a năpustit cu aripile o fărâmă de pene, de puf, din văzduh, dintre vile... Și din nou, reîncepe partidă cu năduf, mă atacă, îmi zgîrie gene, sprâncene, făptura splendidă... O revăd atât

Așteptă cartea, deschisă-i la semn, Uitată pe scrinul sculptat, stă de lemn. E fila ce-atinsă-i de deget din buze ... Un vers rătăcit reușind să te-amuze. Uitat e și scaun, veioza-i aprinsă De

Din fiecare cupă-n floare Tu-mprăștii lumea de nectar, Din stele ești o călătoare Regină, în stupul planetar. Din munții albi de spumă castă Ești piscul ce vor toți s-atingă, Din închisori

Ah, câte remușcări mai am; Nereușite provocate Sărăcindu-mi posteritate Deși cum să evit știam. Am învățat cu consecvență, M-am dăruit cu tot ce-aveam; Și dragoste și competență Eram, o

Bărbat m-am redescoperit așa târziu, acum, Că n-aveam nicio zi, nu mi se dedicase Și-a trecut atât timp, m-am tot uzat pe drum Să aflu într-un târziu, că-s parte dintre... oase?! N-aveam nicio

Cârlig de-o numeralogie Ce leagă zile, ani de-acasă... Timp de descarc de energie Pentr-un efort de-un ban pe masă. Număr de trâmbițe, de taine Numerotate și-n păcate, E-un spiritual, e semn

O viață-n acte pe-o estradă, O lupă simbol, show tapetic Se repetând seral, estetic... Am vrea să-l reîntâlnim pe stradă!... E-o-nchipuire de design De aventuri doar pe-un platou, Trăite

Se scurge gând pe șine drepte De-un paralel concomitent, Pierdute-n halte de-accident Dintr-un vagon, pe uși, pe trepte. Coboară-n ritmul sacadat De reuniri, de despărțiri Trecute din sosiri,

M-a ajuns criză, parcă nici nu mai am idei; mă tot repet, tot joc repriză cu rezultatul nul... Ok. Nu-mi regăsesc vocabular, am sărăcit din nici ce-aveam; nu mai am gust de dulce, de

O fi un noroc c-am fost cazon, nu-ndelungat; doar un sezon străjer de-un crez, disciplinat... un amorez un pic baroc?! O fi fost bine c-am învățat fără o plăcere, aproape-n silă, m-am

Se duce primăvară, Se mor flori, S-a dus fanfară... Trec sărbători. Se duc din zile, S-au dus părinți, Se mor zambile... Se pierd minți. Se duce gust, Se pierd amici, Se

Pe câți am cunoscut, pe câte, Stau toți în mintea-mi, nume slute; Doar poze pe-un mixaj-mister, Pe-un raft de film de-un emisfer... Le scot ”on play” cu gândul dus Dintr-un trecut de mult

M-amân de rău sau de speranță Înglodat de muncă spre vacanță, Mă descotorosesc de azi, de datorii... Mai simplu-i să văd mâine ce va fi! Mă programez... infinitiv Pe-o altă zi și-mi caut un

Ce stupidă, de neiertat, eroare că omenirea a inventat timpul... și-acum moare. Și de-o fi fost, prea bine, el singur de la sine, timpul... de ce l-am calculat? L-am umplut de

... începe oare început sau totu-i doar un ciclu; cum mobila din lemnul de copac nu-i din semințe născute-n luminișuri dintr-un putregai de foste ființe și Dumnezeu ce-n joacă ne-a făcut, o să mai

S-a copleșit pământul De-un reavăn de parfum, E-o adiere vântul, Sunt zâmbete pe drum. E-un tril nestăpânit De gingași zburători, E-un zumzet de mierit Prin alb omăt de flori. E-o

Ne invadăm poetic fără vreun atestat; naiv, clasic, eclectic ne vindem la rabat. E poezia azi în goana spre declin de miile de fazi... ce vând oțetul, vin. Poem e un cuvânt, o frază fără