Daniel Aurelian Rădulescu

Îmi caut rădăcini, tulpină nu-mi pot crește, sau mugurele-mi caut, de este pe vreo creangă de-un arbore, de-un Planck de punct îmi caut veste și partitură de-am și mi-a fost scrisă-ntreagă. Mă

Răspundeți-mi la o-ntrebare; Vă convoc, toți oamenii de știință, Cu astrologi, profeți, oricare Și cu imami, cu popi... credință... ... Lăsați deoparte diferende, Stați toți la masa

... mă bate gândul să scriu proză și să-mi destăinui viață; un parfum de nuanțe-n amintiri fără vreun atribut de roză, un mic platou unde-s încolăcit o ață, ce mă mișcă, unde-s o paiață printre

În matinal sfârșit de vis adulmecând aroma pernei, te-am urmărit în fund de iris; ți-am căutat lucirea perlei. Te caut în oglinda trează în dimineți ce îmi sunt goale de suflet, ce

Aș vrea să mă restrâng celule Ce m-am pierdut în timp, risipă, Să mă reîntorc printre ovule, Să plec din nou din start... O clipă. M-aș proteja de gaspiaj, Aș face totul un întreg. N-aș mai

Mă-ntorc cu rănile deschise în scrijeliri pe trup, de zile, de nopți, de neîmpliniri promise înscrise-mi în sângerânde file. Îmi oblojesc gânduri răzlețe ce-adun de p-unde-or fi, de ieri când

Zile-am de sensibilitate Când tânguiesc de frumusețe Pierdut în impoderabilitate, Ușor, doar fum, delicatețe. Nici fulg nu sunt, doar șir de lacrimi Cu gust sărat de val de mări În unduiri

Nici n-am știut când am crescut; Nu văd nimic când mă modific Și zilnic stau cu mine, neîntrerupt Mă judecând sau contemplând mirific. Doar gândul mi-e ascuns; ciudat Că nici pe acesta nu-l

Sunt parcă incapabil să mă-nvăț minte dintre atâtea experiențe; ce oamenii, tot noi, c-un implacabil ce nu se dezminte, ne facem zilele după pasențe... doar cum ne pică, aleatoriu, de-a lua

Nu mi se-ntâmplă adesea, din păcate, Dar azi m-am pierdut iar în pietate Cu ochii-n lacrimi căutând părinți C-un dor nebun, mai mult decât de sfinți. Îmi mângâie timpanul vorba caldă Ce-o avea

Definitoriu nume de mister cu nuanțe fără tandru; cum agonia drogului din leandru sorbit din palmele lui Lucifer. Mai mult decât destin; întâmplătorul pus la cale, neașteptat final

Ades trăiesc senzația stupidă că mă irosesc; tot trece timp pe lângă mine, neprogramat, nici cel puțin cât o omidă să devin cocon, un fluture, albine... Un handicapat! Sunt ca un

Se-oprește câteodată curs neașteptat; rămâne timpul suspendat, doar ție... Fără vreun recurs! Fără aviz, decis, conștient, ești desemnat de repetent; pierzi sensul... Ești pe

Eu îți sunt nebunul Cerșetor de-aminte, Să-ți presare drumul, Să-l întinzi cuvinte. Eu îți sunt soldatul Ce-ți păzește gânduri. Eu îți sunt păcatul Ce-n ascuns îți murmuri. Sunt

Așa aș vrea, să mori de dor și-n zbor să-mi vii de după nor, unde am cuib mereu senin și stau îngenunchiat... Mă-nchin. Doar să plutești la braț cu mine aș vrea... Să știi că sunt

E plină lumea de necazuri, Golită de femei, bărbați Prin pușcării închiși; din nazuri De procurori, de juji... legați Atâți nevinovați spășesc; Sunt pedepsiți pentru nimicuri Și-o

De viță grizonată, lai jinduind monarhic O masca-n sânge vânăt, un iluzionistic; Opinca prin pervers ajunsă un autarhic Cu simț de colectură, e călău cu simț artistic! Producător de snoave,

Sunt prelungit de azi definitiv în timp, sunt sfertul moștenit întruchipat într-un ecran cu hașurări de emotiv citit din pântec de copil iubit într-un halou, precum un nimb; un ecou-grafic...

Mă-nalț Părintelui Etern C-o jalbă; Doamne, oare-s demn Să Te Întreb cum de Te am, doar Tată? Oare-s orfan și Mamă nu mi-e Dată Să O sfințesc, așa cum fac cu anii, La Tine mă-nchinând în

Trăiesc imperceptibil doar printre puncte de reper ce mi se dau încă; multe primite, neîntrebat de le prefer. Nu am știut nimic -și-i despre mine- și niciodată nu voi ști cum m-am născut, când am

Vă puneți întrebări ca mine; De ce cu toții ne-nvârtim? De ce nu știm cât o să fim? Cât va dura ce-i rău sau bine? Vă detașați de trai banal; Vă dați din timp să fiți un geniu? Credeți în

Se face seară, aud afară ploaie Ce se prelinge peste mine în singurătatea din odaie. Mă uit la sticla de la geam cum picurii se-adună Și caut să te-ajung și nu te văd... Nu este nicio

Nu-mi mai răspunzi la telefon Sau lași pe altul să răspundă; E ocupat cu același ton, Sau cineva vrea să te-ascundă?! Îmi pun prieteni să te vadă În locul meu, să te asculte; Le spun să-ți

Un tur din negru în azur, Întors în mașinal retur În istoviri de treze faste Culcate-n vise duse, caste. Un termen fix prestabilit, Tradus parcurs într-un tac-tic Bătut termen într-o