Daniel Aurelian Rădulescu

Și vouă vi se mai întâmplă să nu mai fiți deloc frumoși?... Să vă uitați, privirea tâmpă, în oglindă... Vă găsiți scârboși?! Și cum se face, tot atunci nimic nu merge, e împotrivă!? Nu poți

... mă cresc mult timp alături de părinți, mă trag din ei în lanțuri paralele, îmi iau din piept de mămă... dinți și de la tată, zmeu, să zbor ca rândunele. ... culeg din sânuri albul, să fiu

M-am mânjit tot, pe iris, de la ea; o minusculă perlată de la cer, tot adunat pe o cojiță de mister c-un fir de galben praf... O albăstrea. Îmi plânge suflet tot privind-o fină, pierdută-n

Sunt un moștenitor de vechi petiții Ce în trecuturi faste se citeau Cu mintea dezgolită de ambiții Pur personale... și-altruism îmi răspundeau. M-aștern și-acum, ades, din când în când În

Lipsit total de orice plus Și-n loc de nulul ispășit, Se dă... curent, narcisul dus, Prizându-și fanii... chinuit?!? Îi dau și eu din comentarii, Să și le pună-n cap... de titluri, În loc...

Să realizăm, pe ”găști”, avut Din meserii, bresle, profesii! Politicii, să-i fim dispersii; Să ne conducem din știut! Să nu dăm vot din interese; Pe Rege să-l avem, oh, pururi! Să nu mai

Sunt transportat ”timeless” în Univers d-exil, reîntors dintre decenii ale indiferenței, redevenind sensibil, ce am mai fost, copil; m-aplec pierdut spre-un leagăn din eul existenței. Stau iar

Sârgu-n șlefuire, năzuind perfect Peste orice limanuri, o închinare ființei În puritatea minții, competând defect, Selectând pe fizic obiect credinței. Debarasând Terra de orgolii fade, Înalță

Închinăciunea-i reciprocă Către fragil...matern fior; Cum nu-i senin, de nu e nor... Și moale cald, nu-i, de nu-i rocă! Simțurile-ar fi rudimentare Fără dezirul de parfum De corp, se mistuind

Revin la vechea revelație; Tot ce-i natură, e suav, Nesfârșit sursă d-incantație... Doar om... ce aparține-i grav! Mă-ncânt de roze, de mistral, De tril... Zilnic resuscitez Din aer hărăzit

a dispărut curajul în pervers, de când nu se mai cere! ... înnămoliți în sputa oratorilor, pierduți în axioma egoismului... si cum violența trebuie consumată, ne năpustim bărbăția

Se curge roșul limpede de lacrimi Din ochiuri înțepate-n căi spre vise Pe-artere cu plecări și-ntoarceri nepermise Pe vene ce se strâng de-albastru-n șir de patimi. E sângerie ruta de

... am dreptate?... stau singur câteodată chiar de nu-s... și-ascult în juru-mi; parc-aș vrea să fiu măcar parola, să fac parte din duhul străin mie, împărtășit în strigăte de

Ating din alte timpuri chip și trup pe folia-n revelator de alb și negru, sau îmi palpez culori, ce mi le rup; transpus film, folie din mine, un integru. Am simțul fizic, pertinent convins că

La soare nu pot să privesc -Mi-ar arde văz instantaneu- Și-am mii de ani că-l proslăvesc; I-accept ardoarea-i, chiar de-i greu. Sunt în fragil de echilibru -Tratez orori cu indiferență- Mă

De ce nu sunt o floare Să-nmiresmez puțin Culoare, s-am candoare... Perpetuu s-am destin? De ce nu-s pom, n-am muza Să dăruiesc inele, Să mă însor cu frunza În cânt de turturele? De ce nu

E lumea plictisită de-atâta poezie Ce curge râuri, fluvii, molcom sau în torent Bătând la porți de glorii în scris de erezie La dogme seculare... Încălcate evident. Cum mai ușor e totul, când

Te pierd în dragoste-n fațete, Nu mai am glas de epitete, Te redescopăr dor mereu, Cum nuanțele de-un curcubeu. Te știu din gust, de prima oară Când am crezut că-i într-o doară... Mă regăsesc

Parcă și timp și vremi se reîntorc Și epigomismu-i iar înfloritor. Stupoare! Narcisirei bocind, din ițe își tot torc Aplaudaci hipnotici, mocirlind licoare... ... Vărsată zilnic tur, contra

Nu-s cert, un fals de odeist, Mă preamărind, preamărind neam, Așa de dorul lelii, în trist Viclean... Ca laude să am!? Și-i plin în jur de narcisism, Ce nici în Braille nu deslușești; Că-n

Mă uneltește subconștiința Ce-o am mereu alternativă În timp real; îmi ia putința... Nu pot fi doi deopotrivă! Sunt veșnic chinuit de dublu -Nu alter ego de nebun Rătăcitor, mereu în

Nu știu de-i simplă revelație, Dar am aflat ce-i nemurirea Sau viața de apoi; când firea Dispare... O elucubrație! M-afund în fizică și legi Ce n-am crezut, n-am înțeles Din bănci de școli...

Măi fraților, indiferenți din ce citesc, am constatat Că nu vă doare nici în... tur -Un sinonim, nu plagiat- Că un prost e doctor?!... Totu-i șnur?!? ... Contează doar s-avem mulți bani -Nu pe

Nu mă mai regăsesc icoană; E spartă sticla, nu mai e ramă. Nu mă mai regăsesc în femeie, Nu mai e mamă, mi-am pierdut cheie... Nu mă mai regăsesc conștiință Să întreb, nu mai am nicio