Daniel Aurelian Rădulescu

Conglomerat de elocință Eruptă din imprevizibil Schimbând infam în neputință... Perdant făcându-l plauzibil. Parcurs colinic rectilinium Depănușat de artificii; E tânăr sau bătrânul

Cât de profund se naște, în superficial, cu timp și curs mereu neașteptat și cu sfârșitul, un eventual poetic, sau real... Riscat!? E parcă o călătorie fără nimic de convențional; cu minte,

M-am hotărât să-mi scriu de mine, viață pe capitole, din amintiri răzlețe, că știu că de mă leg cu mintea de trecut îmi regăsesc din seva sânului de mamă, început și-așa resimt în suflet, diafan,

Îngrozitor ce negru poate fi nevăzul Și mai îngrozitor, de cunoșteai lumină, Ce o uităm; doar lipsa-i dă statutul de divină, Altfel n-am ști nici fericirea, dacă-i rozul! Ar fi un simplu simț

Sunt supărat pe mine rău, Chiar de n-a fost premeditat; Am simțit scrâșnetul călcat Prin iarba-naltă-n herăstrău. Am zvâcnet surd în piept, durere Și să privesc sub talpă am frică, Căci știu

Sunt femecat cum se prăvale apa În șuvoaiele de picuri grei și ascult Din Mariane, înecat mesaj, din groapa Abisului adânc de timp, peste demult. Mă-ncânt în cântul-ropot de pe tablă În mii de

Trăim perpetuu în rușine Oh, națiune, biet popor Condus de-o gașcă; golănime Politicând interes... lor. Rămânem prinși tentacular De-o caracatiță gigantă, Infipți în ac de-un insectar De-o

Mi-e frică să mai ies pe stradă Că-s încă-n infantilitate Știută, castă, doar de mine Păstrată cu timiditate Așa cum cânți o serenadă În ascuns, de dor, printre suspine... Am tot aceleași dragi

De fructul n-ar fi delicios, sămânța nu s-ar răspândi, N-ar fi consum de pulpă, de cărnos, nici gust n-ar fi. S-ar veșteji poamele-n pom și vrejii s-ar usca, sterili, Nici nu s-ar ști sătulul

E cerul de-un albastru crud Spălat de zile lungi cu ploi... Doar păsări lasă dâră surd, Plutind mirific peste noi. Dormind sleită, fără valuri, Și apa mării-i mai albastră, Se sărutând molcom

”M-am luat cu...”,”... îmi zboară” astăzi, din nou, erup afară la tine, ecou, chiar ”mă... ” e, am ”pe ne... ”, ite, ”... îmi puneam”... Îmi joacă fite; ”sunt ”dus cu... ”, el ”pus pe... ”,

Nimic nu mai e original, Doar copii, în parte reușite; Fără talent, neisprăvite... Trăim realul... teatral! Ne vindem totul cu reduceri Pentru câștigul material, Lipsiți de etică,

Doar tu m-ajuți tristeți să-ngrop, Cu chip ce te-am în gând, fantasmă Cum puful alb, zburând din plop, Purtându-mi din azur mireasmă. Nu știu de-s singur visător La fum eteric de candid Ce-l

Mă uit la mine; mă iubesc Așa cum sunt, că știu că-s unic Și de n-o fac e grav, greșesc... Riscând ura la toți, teluric. Mă iau bucată cu bucată Mă răsucind; simț analitic Ce încă-l am din

Nu facem, categoric, parte din primul bol, Deși tot cu picioare, gândim la fel, mereu Și doar arar lovim cu capul... tot mai greu! Oricum suntem de plâns sau râs și la ”football”. Poate tocmai

Mă-nchin la frumusețea-i, ce-i natura Fără perfectă simetrie, un tot anarhic; Copacii nu-s pătrați, nici tril dulceag-sarcastic... E totul inedit, un altfel, ca aventura. Parcă nici nu-mi

Se moare des, enorm de des în lume; Chiar ieri s-a inundat un mușuroi Și un melc am călcat azi printre legume, Iar un vecin e-n drumul spre apoi. Am văzut azi copac tăiat și-i vară Și-un cuib

Când trec pe strada ce mergeai spre casă Îmi bate inima în pașii-ți ca de lied Și tâmplele mă dor de liniștea de vid Și nici văz nu mai am... Ah cum erai, frumoasă! Privirea-mi șnurui pe asfalt

Straniu patern interactiv avem tipar Creat; ca dominoul de alipiri egale, Un ac la victima în planșa d-insectar Și pânda stând și așteptând la dese intervale. Defect major de lume-n

M-am săturat să schimb pământ Să-mi răsădesc mereu tulpina; Nici scoarța-mi nu-mi mai știe gând, Nici ape nu-mi cresc rădăcina. M-am săturat să îmi schimb oameni, Să mă încarc cu crengi de

Foaie verde de dolari strânși pe timpuri chinuite, -lepădați, că-s alți mai mari- din hoții de... ”învechite”... ... de fabrici, sonde, uzine CAP-uri, cooperative, rafinări de stil...

De-un timp, se cere tot mai mult și tot mai des de mult se cere -în lipsa de orice apropiere- din ce-am pierdut... Ocult tumult! Suntem alături mașinal, uitați de noi, doar ”un aquis” -câștig

Mă joc de-un timp și eu de-a v-ați ascunselea în travestiul snob și reguli nu respect, tot mulțumit de mine; un prospect într-una, chiar de-s circumspect, ce nicidecum nu mă simt,... un hai-hui

Banii-s înainte, ca-n curvie; Trăiește din ticăloșie! Egal i-e de câștigi sau pierzi, Căci are punga, să-i dezmierzi. Îți spune, la cât ceri, să dai, La cap cât trebuie să sai!... Pierderea-i