Poezie
Albăstrea
Altceva decât ce este... nimic nu e etern.
1 min lectură·
Mediu
M-am mânjit tot, pe iris, de la ea;
o minusculă perlată de la cer,
tot adunat pe o cojiță de mister
c-un fir de galben praf... O albăstrea.
Îmi plânge suflet tot privind-o fină,
pierdută-n pajiștea de verde,
se aplecând suav la zborul de albină
și iar zâmbind frugal, să mă dezmierde.
M-aplec cu grijă, s-o ating, plăpândă,
de un albastru nemaiîntâlnit, aproape-o boare
de puf fin, pluș pe un firicel, o blândă...
Mi-aș da din viață, să pot fi ca ea... albastră floare!
06.06.2011
023.421
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 85
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 13
- Actualizat
Cum sa citezi
Daniel Aurelian Rădulescu. “Albăstrea.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniel-aurelian-radulescu/poezie/14012265/albastreaComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
DRera o observație din iarba unei miriști sălbatice, reală, derulată, nimic din aduceri aminte.
Cititul însăși și îmi e îndeajuns, cu atât mai mult comentariul!
Cititul însăși și îmi e îndeajuns, cu atât mai mult comentariul!
0
foarte multa sensibilitate, tipic feminina ( ...e de bine!) doar ca din prea multa 'dantelari, este prea descriptiv, complicat inutil, dar,
pe de-antregul, repet foarte multa sensibilitatem mi-a placut mult inceputul
Diana Slavu