Poezie

Doar gând

Altceva decât ce este... Nimic nu e etern...

1 min lectură·11 iulie 2012

Mediu

Mă-ntorc cu rănile deschise

în scrijeliri pe trup, de zile,

de nopți, de neîmpliniri promise

înscrise-mi în sângerânde file.

Îmi oblojesc gânduri răzlețe

ce-adun de p-unde-or fi, de ieri

când nu știam că-i bătrânețe;

credeam doar veșnic primăveri.

Plutesc într-un eter mirific

de-opiaceu de endorfină

ce mi-o fac singur; mă certific

propriu călău, singur de vină.

Îmi port tatoo-uri de stigmat

pe carnea ce-am de împrumut

și-o pierd într-un sfârșit... Păcat;

nepregătit, că n-am știut!

Îmi fac din văi circumvoluții

și-mi sap amintiri de visare

să-mi spăl trecutul în soluții

de retrăit, eu, la-ntâmplare.

Nu pot să-mi stăpânesc alunec,

mă prăvălesc în avalanșă

pierzând respir în dulce întunec...

Axfisiat, m-adorm în transă.

Nu mă mai simt, nu mai sunt fizic,

căci nici nu vreau să fiu acum;

doar să rămân etern amnezic...

Pierdut pe drum, pe drum, pe drum...

18.05.2011

001.103

Daniel Aurelian Rădulescu. “Doar gând.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniel-aurelian-radulescu/poezie/14010780/doar-gand

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.