Poezie
Ploaie de amurg
Altceva decât ce este... Nimic nu e etern...
1 min lectură·
Mediu
Se face seară, aud afară ploaie
Ce se prelinge peste mine în singurătatea din odaie.
Mă uit la sticla de la geam cum picurii se-adună
Și caut să te-ajung și nu te văd... Nu este nicio lună...
Am doar crâmpeie de un zâmbet cu ochi calzi,
Căprui, în luciu... Ți-aș da din ploaia mea de-amor ca să te scalzi
Și simt un iz ieșit de nu știu unde;
E al tău... Se spune că de ploaie și miresmele-s talaz, pot să inunde.
Silicele topit neuniform dă voalul de-un topaz;
Nu-i geamul spart, dar simt doi picuri pe obraz...
Te-nchipui visătoare-n patul alb, gând dus, citind o carte...
Tot plouă și nu-i pod așa de lung și ești așa departe, de departe, de departe...
28.04.2011
001.137
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 124
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 13
- Actualizat
Cum sa citezi
Daniel Aurelian Rădulescu. “Ploaie de amurg.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniel-aurelian-radulescu/poezie/14007774/ploaie-de-amurgComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.