Daniel Aurelian Rădulescu

Simt sarea buzelor marine Ce strâng visate amintiri De soare martor de iubiri... Îmi simt iubitele-n narine. Pășesc frugal nisip fierbinte, Mi-așez dorințe pe cearceaf... Mă-ncânt în seară

Personaj simbol de ratat; Exempl-unei comune fade Unde din viață timpul roade În palme mari... destin crăpat. Este un păpușoi de ceară Topit în mințile golașe Ce cred în școli de prin

Cine m-ajută să ies din abstract de-o minte mută în amintiri d-impact de-ndrăgostiri fără niciun contract?... Să îmi reînviu iubiri; real de altădată, un crochiu din viață întâmplată act

Să-mi spui de câte ori te pierzi pe-alei de labirinturi verzi, întunecate... să-ți descui din ceață, frigul să-ți răpui. Să-mi spui când nimeni nu te-aude și-ai vrea să strigi și lumi sunt

Memoriile de-un neam, ferice-n rămas treze Sub mâlul mocirlit de orăcăit de broaște, hoaște Râind juma’ de secol pe suflete viteze, Mijesc din nou cum mielul, ce-i pur și alb, de Paște. Câtă

Mi-e dor de degete-ți prin păr Tentaculându-mi amintiri; Revăd căldura-ți din priviri, Resimt sărut pe-obraz... Mă dor. Nu mai am aura de pui Și nici nu mai am cui mă plânge... Nicicine

Mă tot întreb ce lumea vrea; de ce iubește ”complicat”, nu crede ”sincer”... răspicat, întortochind în van plăcerea? ... Nu intru-n joc, sunt un afeb, sau n-am talent de loc, încerc să

Mă păcălesc mereu c-o primăvară, -Promisiune-n van de reînviere- Ca mugurele, fluturi din cocon... Afară Ies năpădit de mii de premiere. Cred nejustificat în reînoire Din aeru-n culori de

-Bună, ce faci?... Ți-e dor de mine Sau m-ai uitat definitiv?... Te rog ! E un imperativ Să te revăd... Ce mult îmi placi!... Mi-e gândul zilnic doar la tine, Nu pot să mai trăiesc de

De ce ne-am învățat cu mâine Simbolic, cum o nouă pâine; Ca să trăim un neștiut Făcut mult gând ș-un pic de lut? Este-o amânare a datoriei De-a face plinul farfuriei Cu crez de multe

Ce programare curioasă; să fac copii care plecând de-acasă vor să nu-i mai știi!? Ce programare curioasă; să îmi propun argumentat ceva ce nu pot face -ah cum viața-i ofticoasă- de altul nu

Se-ncarcă aerul de timpuri panselate Săpate-n început de treze-n aburi, glii Sub plapuma topită în reavăn de florii Buchete... parfumând priviri amorezate. Se umple sunet spart de movii,

Ce-o să mă coste lenea inerției! Îmi pier timpul cu ochi fixați aiurea, neștiut de nimeni, doar îmi purtând securea inconștient d-epuizarea avuției abstracte, partajată între două acte fără a

E strada pustie De pasul știut, E doar mintea vie De visul pierdut. E-o obrazul livid Ce nu se-nfioară, E suflet arid De plumb... Nu mai zboară. E sunetul mut De glasul de mierlă, E

Mi s-au luat din zile, din avere, din mile... Mi s-a luat putere. Mi s-au luat părinții, iubire... Mi s-a luat produsul minții, fericire. Mi s-a luat din țară, din noroc. Mi s-a luat

E hărăzit într-un etern cuceritor Capabil de-adieri încântătoare; De-a ține-n brațe firicel de floare Sau de-a zdrobi dușman, biruitor. E suflet oare sau e-un tot cu trup De armăsar, asiduu

Se-nalță chipul ce-mi atinge buze Într-un sărut să mă divinizeze Pe mine-un neștiut, cerându-mi scuze De o mulțime de păcate -în mintea-mi- treze. Și stau urcat în estul de odaie Cu flacăra de

Sunt oare un plagiator, un oarecare neștiind umbrind de un sfumato antecreații cum un Michelangelo... dar fără un maestro, din lipsa pe vecie d-un Verrocchio ”presto”, sau banal

Câte amintiri am de la fermă; nebun s-agăț neveste crude ce se umpleau-n delir de spermă plecând acasă stoarse... ude. Câtă plăcere nebunească găseam să le pătrund în geamăt țipând; ”ce

Ce idiot sunt, îmi pierd timpul Măsurat, delimitat De condamnat ce sunt, absintul, Un incapabil, un ratat. Mă complac în inexplicabil, În nul în loc d-intens; Accept nerod un

Un înțeles de dor pentru orice, un aparat de zbor făcut să vindece. Frugal păcat îmbietor, un contemplat mistuitor. Neîndurător sfredel de suflet, chinuitor lipsit de

Gândul improvizează astăzi... ieri, teleportând o adiere de trecut c-o aromă de melancolie ce-o atingi cum pe un nor de puf înmiresmat în iasomie, cu îngeri, ce nu-i știi de-au dispărut și-ți

Filozofie mortuară se etalează Prin simplele exemple dinspre viață; Fizicul trai se preschimbând în greață La scurt timp... celor ce-n comun visează. Inexorabilul nevrut se prevalează De-un

Câte duete disonante se chinuie într-un aberant gust de un fals predominant; motiv... vendete delirante. Sadism stupid de goale-ambiții de diletante problematici transformă simplu-n