Dana Stefan

ce se intampla cu pumnul, cand se deschide mana? in limbajul nostru, exista marcaje fine intre actiuni si lucruri, ele definesc obiectele ca evenimente din lumea inconjuratoare uneori, ca o colectie de procese decat ca entitati.astfel, comunicarea devine semn conventional ce ofera o transmitere distincta, bucatica cu bucatica, a unui univers in care lucrurile se intrepatrund asa cum se leaga doua maini prin degete si-atunci lucrurile se vor petrece simultan-univers unde realitatea concreta scapa intotdeauna descrierii perfecte, datorita limbajului semnelor..descrierea perfecta cu un asemenea limbaj dureaza la nesfarsit, pentru ca vom tine seama de fiecare punct infinitezimal de pe suprafata sau volumul nostru..

e ceea ce mi-a evocat acest poem si-atunci las semn.
cu admiratie,
Linea

trebuie sa fie o casa cu cerdac. si-acolo cand se intampla ca unul a nu fie, sa lase celalalt o scrisoare pe masa impletita din nuiele, si sa puna pe ea o piatra ca sa n-o ia vantul..

mi-e bine ca esti.
Linea

suntem inzestrati sa percepem ritmul sonoritatilor lumii, tocmai pentru ca suntem in stare sa intelegem ca nu suntem si nu vom fi niciodata o realitate ultima, pentru ca intrebarile noastre nu se limiteaza sa se refere doar la modul de functionare a lumii, ci si a sensurilor, scopului lumii ca si creatie in sine.
chiar daca adam pictat de michelangelo in capela sixtina nu atinge cu degetul, degetul lui Dumnezeu, e la o distanta aproape de atingere. acela mi-ar place sa cred ca este spatiul cuprins si de dumnezeire si de noi, in care sunt ordonate structurile ritmice de unde noi vom dezvolta apoi, marile suprafete albe..

poemul tau e o definitie a trecerii si petrecerii noastre spre celelalte anotimpuri. e ritm in pas in doi..
las un semn, pentru ca de aici am mai invatat despre iubire: iubirea in sine constituie mobilul principal al creatiei.

bine te-am gasit elena,:)
Linea

daca universul este in expansiune indefinita, nu putem accepta un sfarsit in nici un punct al timpului. orice moment al trecerii si petrecerii unui om poate genera un viitor diferit de prezent. suita evenimentelor pe care le-a parcurs intr-o viata un om va insemna atunci in sufletele celor care inca mai sunt aici, multa iubire si multa recunostinta..

cu sufletul alaturi de tine,
Linea

in anotimp ascuns
juponu-i de cretusca
inflorita
:)

mi-e bine ca esti, ma bucur sa te revad, elena draga..

Linea

in pauza dintre doua cuvinte, podurie se rup din ce in ce mai lichid, iar povestea despre tine cu el si despre tinele tau din el e lanul acela de iarna ce umple spatiul, asteptand sa stiti face sa cada, ninsoarea dintai...

alaturi,
Linea

da. de acord cu mihai. scapa de dulcegarii, sorana. nici macar scrisoare de adio sa nu fie. cat despre poezie, fa te rog efort, si gandeste bine la tine de-acum. NU POT sa cred ca te multumesti sa-ti plangi de mila. daca e vorba de o simpla eroina aici, fa din ea Femeie!

prieteneste,
Linea

\"tipete\"..
imi zgarie auzul..
imi pare nepotrivit in context, e alta materialitate. e ca si cum tesi din lanuri si apare un fir din polyester..
sunt in asentimentul lui mihai. reia textul, emil, va fi o poezie ce va reusi sa razbeasca pe fila ta acolo.

succes!

Linea

te felicit, marlena, sunt sincer bucuroasa de imaginea distincta deja a agoniei, dincolo de hotar. sper din suflet ca acest prilej sa fie inceputul unor viitoare colaborari si prezente binemeritate si a altora, la astfel de evenimente culturale.

drag,
Linea

o alta noapte, vorbeam tocmai de o noapte polara, ca sa fie noapte cat doua jumatati din noi, jumatate unul, jumatate una, si spuneam ca daca am fost construiti sa semanam cu cineva, inseamna ca cineva iubeste in tacere, pentru ca uite, cand doi oameni nu mai au nevoie de cuvinte atunci tacerile suna in ritm melodic, pentru ca si noi, la fel ca si oricare dintre, asemanatori cu dumnezeirea, iubim atunci in tacere, dumnezeieste..

si iar si iar..pentru a cata oara?... :)

Linea

izbucnesc in huma flacari de toamna, suie printre crengi, copaci prin care incrustarile palpaie vechi vapai de spirit, flori tarzii de brandusa, ca semne jucand peste tainite.
amintirile frang in trunchiul padurii, umbrele..
lumina e focul din suflet..

cu drag mihai, cu respect, maria

Linea

\"n-am să-ți scriu despre toamnă
n-am să-ți scriu nici măcar
despre mine
și am să mă-ntorc dinspre azi către mâine\"

trei cadelniti de argint, in daltuiri mestesugite, palpaie umbra in stol de pasari mici, in timp ce stapanind framantarea, cantecul infloreste lumina..

drag,
Linea

\"parfumurile întotdeauna franțuzești
și câte cafele mă trezesc
în diminețile când pleci\"
asemenea unui poem cu un parfum transparent ce se risipeste usor, femeia ce se stie dorita, asezata de data asta intr-un spatiu in care se respira cu pofta arome de cafea, e imbracata sumar si la repezeala cat sa pastreze aromele noptii intr-un strai de matase ce suna intre degete a voal georgette usor violet.
o asemenea femeie e tihna unei dimineti savurate desavarsit, de vreme ce stie prepara dupa o asemenea noapte, o cafea, in modul cel mai impacat cu putinta.
eu las semn

Linea

urmezi calea izbundu-te de trecatori.
pasesti pe sfoara de matase in timp ce de fapt angoasele mai sunt doar cele ce se izbesc de peretii tai interiori. acolo la incalcituri ti-e gandul inca, in loc sa privesti si sa te minunezi cum calci pas cu pas, transportata de vointa de-a ajunge la locul de unde incepe cat esti tu dincolo de hotar. pentru ca indiferent ce inseamna strada suprapopulata si semnalizatoarele si panourile stradale si panourile publicitare, dincolo de hotar tu stii..e campul inflorit, cat vezi cu ochii..
ma uit la tine cu emotie sa vad cata putere mai ai ca sa sari intai palanul..

alaturi cu sufletul,
Linea

un volum de carte tiparita-prilej de emotii si implinire prin tihna a sufletului. cu suflet alaturi de omul care isi pune semnatura pe cartea lui!
nia, multumim pentru.

Linea

aici intru si ies pe varfuri.
e copilaria cuibarita in bratele mamei si oricum te-ai uita, tot bratele ei inseamna spatiul nemarginit tot glasul ei ingana si tot ochii ei prea albastri fac sa paleasca cerul..

Linea

uhhhhhh..
din cauza celor 8 ani ai mei de vioara mi se trage, florine. m-ai rupt cu ritmul textului astuia. simt asa poate si pentru ca intotdeauna sunt foarte atenta la sonoritati pentru ca urechea mea mi-o cere. asta voiam sa-ti spun..
aici o data e o splendoare sa citesti de la punct pana la punct, ca sa asculti textul cum curge ritmat intr-un sonor. apoi vin cuvintele dintre puncte, unde uite, mi-e si frica sa pasesc...nu stiu de ce am senzatia ca initial ai pornit de data aceasta de la celalalt capat. de dinafara ta spre inlauntru. cu siguranta ai fost starnit de pofta scrisului intr-un interval punctat, spun eu, ti-ai propus, cred, un fel de explorare a expresivitatii punctului in fraza, si din cauza sonoritatilor melodice ale frazelor, ai uitat de tine. ai ajuns acolo unde voiai mai putin sa ajungi, in portiunea aceea unde iar si iar te torni si te rastorni ca sa inaintezi precar pe sfoara de matase si din momentul acela a aparut imaginea mamei pe care ai inglobat-o de fapt tocmai acolo unde doare, ca si cum ai fi simtit ca ea sa te ajute sa iesi din mraje!
offff, te doare..si-atunci poate fi femeia cum poate fi si mama..
si in final, un poem al iubirii nerostite, dedicat feliei aceleia pregnante din tine, pe-acolo, pe dinlauntrul cel mai mocnit, femeie imbogatita si cu trasaturi ale mamei, cat sa-i confere cea mai esentiala calitate, pentru ca atat e de delicat gandul pe cat de barbatesc patimas poate si fi.
poate ca astfel, textul a devenit un poem inchinat mamei..
insa eu cred ca aici e una dintre cele mai frumoase declaratii de iubire, inchinate unei anume femei..

acum despre care din cele doua variante posibile sa vorbim? :)
pentru ca de-abia acum intram pe rand, intr-o poveste si doamne, grozav ar fi sa tocam acum mararul, luand cu rabdare si migala, fiecare cuvant in parte...

Linea

adrian, pe trepti fumand noi doi o tigara si-un trabuc, maruntind in soapta scrisori despre terase la ocean, pirati cu papagali pe umar, infante si apa cu gust de lemn in caus de maini ale mamei...
ela, o-mbratisare calda

Linea

\"Cine ar fi putut să cânte astfel la ora aceea târzie din noapte? Și pentru cine? Atât de suav, atât de trist, atât de mișcător...\"
silvia van, prezenta discreta si distinsa, culoare saturata in sufletul meu, gama cuprinsa intre rubin si purpura. vin rosu-tamaios. e o placere s-o regasesc aici, multumim mariei, iar daca evenimentul acesta ii apartine in primul rand ei, si ii e dedicat in primul rand ei, si apoi noua, sa ne delectam cu prezenta ei azi, ma alatur mariei, gandind la ea, din suflet.
aici e silvia azi, pentru ca azi trebuie citita in gand.
tot ce poate fi mai bun pentru tine, silvia draga
mariuco, o impletitura de ata crosetata cu iglita, azi.
cu multumiri pentru.

Linea

ma alatur si eu: bine ai venit pe site, omule invizibil! :)
te citesc cum te reversi pe nerasuflate si pana si tremurul vocii cu usoara emotie ca ni te destainui aici, parca il aud. maria are dreptate. cu curaj sa scrii, cu aplecare catre verb, ca sa ne auzim la o buna citire!

Linea