Dana Stefan

exista, peste toate, un echilibru perfect intre coloratura cartii in sine, cuvantul tiparit adica, (si fiind prea departe sa pot pipai cu mainile aceasta carte, ii multumesc lui adrian firica pentru posibilitatea pe care mi-a acordat-o sa pot rasfoi manuscrisul, virtual) si o coperta impecabila aparent unicolora. pentru mine pana si aceste fineturi pline in sine de imperceptibile nuante, ale paginii de inceput, inseamna poetica. imaginile fotografice ale autoarei sunt arta in sine, se poti savura in site-ul dedicat.
am pipait coperta cat am postat-o pe fila aici. mi-a placut cum am simtit-o.:) ai o carte foarte frumoasa in sine, alice.
apoi ai o carte cu un miez savuros.
intrarea ei in lume sa fie intr-un ceas bun!
te felicit!

Linea

trei pasi inapoi ca sa te vezi tu insati, mai tremuratoare ca oricand..
unde putere, cand femeia e napadita ca un zid, de iedera?..
puterea ta stii bine, sta doar in iubirea cu care invelesti pe celalalt.
aici insa esti tu si cu tine. si constiinta faptului ca trebuie sa faci fata si unor singuratati..insa poetica visului exista si e salvatoare. e savuros, fin, transparent-usor, cat poti tu cuprinde..
construisem, ajunsesem, eram, nu imi mai era teama se va citi asadar construiesc, ajung, sunt. stiu sigur.:)

prieteneste,

Linea

obârșia este marea concordanță. diferențierile sunt discordante. marea concordanță este Dumnezeu. noi putem sa ne minunam si de frumusetea unui deal daca invatam sa vedem frumosul si acolo unde nu pare a fi. imperceptibil El se afla in toate imaginile. noi suntem felii de cosmos aflati intre marele si micul infinit, in noi se află El, toata compoziția și tot destinul universului.

aprecieri,
Linea

chiar daca amara poveste a unui rotund rupt in doua irevocabbil si iremediabil, tu sa respiri in continuare frumos. si sa te bucuri ca mizeriile lumii nu te pot atinge pe tine. ai privirea in fata pentru ca exista roadele iubirii tale ce trebuiesc grijite ce pe niste odoare.
simtul tau interior predomina in asemenea maniera incat vezi lucrurile din lumea aceasta, sunt convinsa, ca pe o uimire, ca pe o minunare. nu toti oamenii poseda arta colaborarii dintre simtire si gandire..:(

insa, nu esti tu barbatul care sa se rastoarne dintr-un asemenea nimic, andrei...


o zi insorita iti doresc si fii cuminte.

Linea

mi-am inchipuit ca daca voi reciti ce scrii, poate (poate) o sa fac cumva sa ma gandesc mai cu ingaduinta la ea, de vreme ce cealaltam-a atins pe mine la suflet. dintre cele doua gemene eu pe cea care nu trebuia o vad pierind...
am cautat apoi sa vad cum spui in comentariu. nu simpla curiozitate, intelegi, calin?!si te-am citit si am invatat ca nu intotdeauna infrumusetand o imagine poti fi apoi stapan pe povestea ta. ai scris poemul acesta, da, din neputinta si amareala..
si din cele doua, ai facut-o pierduta pe ea...
insa calin, tu stii, din vazute si nevazute s-au inventat intii numele tuturor oamenilor, ca sa aiba oamenii cum si pe cine chema..
m-a surprins poemul tau de azi. invat, fur si invat de la tine:)

Linea

tu ai calitatea de a te putea pastra intr-un echilibru perfect, la jumatatea distantei intre tine si tine.
si te admir, pentru ca stii in cate feluri se poate iubi pe lumea asta.

Linea

te citesc adrian si fierb la foc marunt gandind deja la o coperta.mai rasufla si tu, domnule pana sa te ajung din urma si eu.:)
apoi sa mai stii ca parcurg odata cu tine un itinerar demult batut cu pasul,la care mai adaug si pale amintiri, inchise in rame de diapozitive, dintr-o vacanta de iarna studenteasca, sus pe Tampa..
gasesc asadar de cate ori intru aici, cate o felie de pe vremea cand, ca si acum, de la medias pana la brasov la ai mei (voi) nu era mai mult decat un brat si un deget..
asadar ma faci sa-mi fie bine.
cu admiratie,

Linea

anotimp al reinnoirii, poem de iubire ce se spiralează în alb și roșu
ca un inel de cununie pe fruntea feceorelnică a primăverii..

doar astăzi cuvintele nu mint.
ele poartă în ele mireasma gleznelor ce-și duc dorul desculțe
sălbăticite uneori pe drumuri unde viața ne poartă veșmintele...

sa ai o primavara pe masura fortei cu care stii sa renasti mereu aceeasi alta, mariuco..

Linea

felicitari, liviu!
prieteneste,

Linea

aici titlul ma incurca. inteleg ca aici e Femeia, zugravita in toate aspectele ei, o idee deloc trecuta usor si pe deasupra lucrurilor. ori poemul tau, tocmai asa il simt: o usoara trecere pe deasupra lucrurilor.sunt femeie si poate si asta imi sporeste impresia..:) vorbind deci de fond, nu exista femeie care, alintata si pretuita de barbat sfarseste prin a nu-l recunoaste. nu exista mama care sa isi uite fiul. nu exista jumatate care sa nu se imbuce perfect cu cealalta jumatate care i se potriveste perfect pe tiparul ei. finalul deci e din nou asincronic. apoi, si nu in ultimul rand, forma pe care i-ai conferit-o poemului tau. nu stiu..insa cind este vorba de un poem de iubire, parca as dori sa simt un confort intelectual cand il citesc.. fiecare cuvant citit ar trebui sa fie reinventat, nemaivazut, nemaiauzit..
un poem de iubire, o dedicatie Femeii trebuie sa sune ca o pretiozitate a unei bijuterii..

deci Stefan, fa pasi marunti dar siguri. atelierul e o forma de expermentare, nimeni nu arunca cu cuvinte urite in cei ce se straduiesc, indiferent de domeniu.
la o buna recitire!

Linea

aici un eseu ce tine de estetica. un subiect generos, si chiar daca expunere, personal ti-as recomanda sa cizelezi cu grija forma, nu fondul problemei. ce am citit aici ma deranjeaza pentru ca unele fraze mi se par evident de genul celor mobilizatoare:\" sa reusim, sa invatam, nu faceti asa, mai bine contribuiti, etc\"..
intelegi, stefan? si apoi si nu in ultimul rand, e o incalceala aici. pe de o parte, consideratii stric de ordin estetic, (notiunea de frumos) si apoi, pasaje exemplificative cum cred ca se vor, ce tin de alt topic insa: urbanistica, cu tot ce implica, terminologie, de acest subiect. indemnurile de la sfirsit degradeaza oarecum textul, repet, as pieptana putin frazele aici.

Linea

aici ideea e frumoasa. mitul androginului, nevoia de uniune trupeasca si spirituala cu celalalt.dupa mine, finalul insa esueaza intr-o superficialitate care desfiinteaza tot ce ai incercat sa exprimi mai sus. nu inteleg de ce cu majuscule STIU, nu inteleg de ce, daca aripa langa aripa intr-un zbor care ar trebui sa fie Inaltare, tu il asemeni cu prabusirea lui Icar, chiar si daca e bine stiut ca zborul va fi iar si iar...
as spune deci ca mai degraba ar fi frumos de tot sa reiei ideea si sa incerci sa o legi de acea complementaritate, stefan. si apoi, finalul, desigur..
observatia mea e deci sa adancesti putin aici, sensurile..

Linea

bine ai venit pe site, stefan!
cu ingaduinta ta, strict personal, o sa las pe fiecare fila punctele mele de vedere privind creatiile tale. in primul rand, site-ul agonia are un numar impresionant de membri si da, sunt foarte multi cei care raman in umbra cumva. sigur ca e o amaraciune din partea celui ce nu e citit inca asa cum ar astepta, insa stefan, poate o mai larga implicare din partea ta, comentariile tale pe filele celor consacrati aici, ar atrage dupa sine vizionarea paginii tale, cu siguranta. e unicul mijloc, zic eu, de a te face cunoscut.
referitor acum la aceasta fila, cu siguranta textul sufera si deci a fost inca retinut in pagina de atelier, pentru ca aici e vorba de o profesiune de credinta. sa anulezi si sa definesti NIMIC de la maruntele indeledniciri pana la insasi Credinta in Dumnezeu, nu e tocmai usor de acceptat. Omul, e inzestrat cu nazuinte, aspiratii care il poarta apoi, pas cu pas, pe drumul pe care tot el, de unu singur, si-l asuma cu luciditate.
poemul tau sufera tocmai din neincrederea pe care i-o acorzi.
nu e o tragedie ca textele se afla inca in lucru, in atelier adica.
tu trebuie sa fii convins de forta cu care da, sunt convinsa ca o ai si care te ajuta sa faci pasi.

Linea

\'la capătul poveștii așadar
e o altă poveste\'

in sfarsit te vad dincolo de campul cu rapita, nia. ma bucur.
esti dincolo de hotar si sa stii, chiar daca acum campie, vor urma alte spatii, si chiar daca valurite sau nu, n-o sa mai aiba de-atunci, nici o importanta asta.
la capatul povestii e o alta poveste si Femeia ta va sti si de-acum incolo, drumul..

aceleasi sentimente,
Linea

desi prefer labirintul spiralat in care iti asumi pas cu pas drumul, labirintul tau cu porti ma farmeca in seara asta. poate pentru ca ai stiut aprinde o lumina la geam, poate imi induci albastrul care e complementara oranjului meu, poate ca ma impresioneaza ca inca mai ai forta sa pui \'acele\' intrebari la care nu trebuie sa te pripesti ca sa mai dai raspunsuri, sau poate ca pentru ca pu si simplu mi-ai starnit pofta sa insir cuvinte dar nu oricum, nu stiu...
exista aici CEVA atat de simplu, pe cat de simplu eu cred ca ar trebui sa pofteasca fiecare. vorbesc de dragoste aici. iubiri de dragul unei culori sau de dragul celuilalt sau de dragul celor nevazute inca..
las un semn.
si ma faci acum sa-mi zboare gandul la clujul meu studentesc, unde, cu capul plin de intrebari inca nerostite, imi auzeam seara, dinspre atelier spre casa, urmele pasilor pe caldaramul ud si-mi imaginam ca trebuie sa pasesc ca sa ma aud, ca si cum as picta o acuarela..:)

Linea

daca imi permiti, razvan: incearca si sa dezvolti detaliul. tabloul de furtuna este un bun punct de pornire in acest sens. de ce aceasta formula? pentru ca imaginea e suficient de semnificativa ca sa te motiveze sa cunosti despre ea cat mai mult..
aprofundam cat se poate ca sa invatam despre noi si/prin lume...
o zi buna,:)
Linea

Adrian Munteanu - Sonete

Călătorii imaginare petrecând mătăsoase Cerul, ca un legământ, astâmpără obsesiile mele picturale în care, printre albastrurile grave ale unui alt anotimp se însăilează și detalii din vechile mele grafii: Albastru-ctitorii cu sfinți zugrăviți auriu în humă, Albastruri reinventate-unitar, Albastruri-vaporoase învelind suprafețele mele unduitoare, Albastru-transparent-tremurător, Albastru-catifea, albastruri ce compun imagini fără sa mă risipească în fragmente alunecate, ci totul e vital, compoziție cerc în cerc, frenezii de albastruri brodate in poeme cu dantelării din ațe, așezate pe un fond de Cuvânt Albastru-aviator, peste care albastruri zdrelite sună senzorial sufletul meu zemuit, în tainice rafinamente...

cu admiratie,

Linea

in fila mea personala, 4 pagini de accesare texte. clic pe nr.1, se deschide pagina 2, clic pag.2 se deschide pagina 3 cu texte, iar pe 3 si 4 se deschide aceeasi fila 4. pot accesa pagina 1 doar daca dau clic pe proza, poezie, eseu. textele apar acolo selectate deci, in functie de specific. nu le vad pe pagna lor in ordinea postarii de aproximativ o saptamana.

poate se pot ajusta la timpul lor si relatiile cromatice intre culori, chiar daca se doreste pastrarea verdelui, poate incercati un acord in ceea ce priveste paleta coloristica. verde-albastru-rosu nu e cea mai potrivita relatie.

Linea

am gasit aici atata Alb si paradoxal, atat de condensat fierbinte, incat ies de-abia pasind din gradina ta, sa nu las urme. sa nu se spulbere nimic...
imaginile vizuale sunt generate insasi de poeme, aici.
sunt de toata frumusetea.

cu admiratie,

Linea

agonia a fost si ramane, cel mai accesibil si coerent spatiu de vizualizare. navighezi simplu pentru ca site-ul iti confera posibilitatea de vizionare fara absolut nici o problema, a filelor care intereseaza. poate si ca deformatie profesionala, cu siguranta fara sa-mi doresc sa ma amestec in politica site-ului, propun o actualizare a site-ului strict din punct de vedere al graphic designului. concret, fonturi, relatii de culoare concordante cu obiectul vizat aici, respectiv pagini de scriitura, un anume rafinament deja adica, o concordanta a elementelor ce fac obiectul site-ului, elemente compozitionale care sa dea o nota de eleganță prestantă chiar si a scrisului in sine apoi. nu este insa absolut deloc necesara reorganizarea spatiilor, deci a modificarii functiunilor in pagina. dimpotriva, o eventuala schimbare vizuala de paginare, cred ca ar dezechilibra pe multi, in ceea ce priveste navigarea pe site.
in rest, toata consideratia organizatorilor site-ului,

Linea