Pietrele lui Solomon

Să te abați din drumul spre Poiană,
Doar cu un pas să te îndrepți spre piscuri
Fără să știi de necuprins și riscuri,
Ca să găsești a regelui coroană.- E aici o aducerea a unor vremuri ce ne înfrumusețează privirea, imaginile sunt precum cadrele de film, nu le mai trebuie nici un fel de retuș, fiindcă tu, autorului, le-ai așezat în dăltuirea timpului. Uite vezi acolo nu am ajuns sau poate am trecut fără să știu, sau poate la timpul acela altele erau viziunile mele, mai puțin poetice și mai mult întinse spre ceea ce se întâmpla în acel moment. Setea ta de a pătrunde și de a scoate în evidență frumuseți, e poate faptul că iubești mult cuvintele și vrei cu adevărat să pătrunzi în esenmța lucrurilor.

Stânci spre senin sunt două albe discuri.
Ajungi solemn erou într-o icoană
Cu-n alb trăpaș ce a pornit în goană
Să smulgă ramul corbilor din pliscuri.- Da uite și aici în deplină conștiință de sine, tu omule, faci din toate aspectele și lucruile ce te înconjoară, momente de meditație. Prin limbajul folosit dai cititorului posibilitatea proiectării unei existențe aparent apuse, către un univers strict mental și spiritual.

Pe bănci stau Juni. Un buzdugan în aer.
Sub strâmt podeț se zbate un pârâu.
Descurc al clipei nestatornic caier,

Mă ung cu boarea tainei până-n brâu.- căutând înțelesul celor ce se întâmplă în acest poem, fiindcă așa văd eu lucrurile, sunt aduse sub ochii noștrii, ca un fel de magie, folosită de tine, pentru ca să creezi înțelesuri, pentru a ajunge la artă. Mă gândesc acum și poate cine știe că viitoarea ta carte despre Brașov ar fi foarte bine să fie în ambianța unor picturi sau măcar desene despre Brașov, poate nu e ceva ce îți dorești, dar este un gând pe care ți-l mărturisesc aici.


Aud un tropot și-ngânat de-un vaier
Se-ntoarce calul, să îl iau de frâu.- O imagine extrordinară din aceste două versuri, e parcă un moment în care te desprinzi de realitate și treci în poveste. Dacă vrei e și o prefigurare a călătoriei noastre prin viața aceasta.

Concluzie: Ai ajuns în stadiul reflectării poziției tale în universul în care îți desfășori și ți-ai desfășurat o parte din viață, prin cuvânt, al cunoașterii de sine, prin felul în care te reflecți în versuri, dar și în celelate conștiințe. Citisem undeva că omul nu numai că nu poate ființa sub aspect pragmatic, dar nici nu poate să se manifeste ca existență umană, fără a comunica și a se autocomunica prin cuvânt. Dacă îmi aduc bine aminte la una din lansări, parcă spuneai că te scrii…

te citesc adrian si fierb la foc marunt gandind deja la o coperta.mai rasufla si tu, domnule pana sa te ajung din urma si eu.:)
apoi sa mai stii ca parcurg odata cu tine un itinerar demult batut cu pasul,la care mai adaug si pale amintiri, inchise in rame de diapozitive, dintr-o vacanta de iarna studenteasca, sus pe Tampa..
gasesc asadar de cate ori intru aici, cate o felie de pe vremea cand, ca si acum, de la medias pana la brasov la ai mei (voi) nu era mai mult decat un brat si un deget..
asadar ma faci sa-mi fie bine.
cu admiratie,

Linea

Am revenit dintr-o călătorie artistică și am descoperit cu plăcere gândurile voastre.
Maria - o analiză consistentă, în care vezi sugestiile de dincolo de expresie și asta e mare lucru. Iar ideea unei lansări într-un spațiu asociat picturilor despre Brașov e grozavă și va trebui să o pun în practică. Există chiar un muzeu în care pictorul Ștefan Mironescu are vreo 40 de gravuri reprezentând Șcheiul, cartierul vechi al Brașovului. Spațiul acela devine unul ideal pentru a adăuga și ofranda adusă prin cuvânt.

Dana - Nu e grabă mare. Mai ai timp de o alergătură. Cartea va trebui sa iasă doar în iunie, la sfârșit. Dar nici nu vedeam o altă realizare pentru mine în absența ochiului tău exersat și cu viziuni expresive în care se simte cuvântul meu ca acasă. Mai vorbim noi. Până una alta, datoria mea este să mai adaug, în fiecare zi, câte un text din corpul viitorului volum. Ca o verificare.