tablou

când plouă
geamul deschide o mie de ochi perfecți care mă privesc stând
în camera cu pereți sidefii
așa
ca să se sperie visele negre și să se păteze cu alb

sunt un pahar de cristal cu ochii legați la spate
într-o manifestare nonconformistă
sunt o idee proaspătă cu iz de mucegai prăjit
penru că viața e un desen semnat de Picasso
iar moartea e doar o remușcare

și flori
și lumini
și umbre disperate
împreună sunt tablou zugrăvit pe un perete
o regăsire metamorfozată

mi-e somn și mi-e dor de vise
dar a uitat
în graba lui de geniu, Pictorul,
să-mi deseneze pleoapele




15.05.2007