dana julei

Croissant cu aromă de speranță răsari dintr-un glonț al regretului de ieri Apune și nu-mi lăsa să crească tentacule din sufletul prăfuit Nu le lăsa să lâncezească, că eu tot le tai și le diger în

Semizeu ce risipești pe buze secretul fericirii depline, Readuci în suflet liniștea,ucigand stăpânii furtunii; Zeus ,Thor sau Indra tremură când aud notele tale line, Mângâiate tainic de coardele

Azi nici strigătul disperat al unei mame nu poate inima să mi-o dezlege Sunetul suav al foșnetului de frunze gâdila alte urechi umile Azi tot încerc să caut noi sensuri pe care altul le crede

În gândul tău dorm mereu,ucisă parcă de o alinare senilă Buzele-mi sunt cusute cu formol de la atâta iubit domol Parca aș vrea și nu prea să te închid într-o sferă neagră Să fac din tine un

Ai încercat vreodată într-o zi banală Să încerci a-ți epila mintea labilă ? Nu ai reușit până acum să dai glas Unor viclene iele ce fac din tine un as. Simți mirosul confuziei---e moartea

Luna pare a levita dismorfă în taraful ei cu jale și bun-gust Anima și animus s-au contopit de tot și s-au facut---must În lumea, un șir de azbestru interzis și iar prezis Un condor cu pisc de

Ai ucis și am ucis la rându-mi Pe noi,nemilos viața umbrindu-mi Și ne mai așteptau noi desfătări Și iubirea simplă cu ale sale cugetări.

Poeții mari,ai cuvintelor călăi Sunt ca și boabele din păstăi Mereu buni de pus în ciorbă Iar de se răcesc ,răsare o vorbă.

Vino noaptea să ne plimbăm la braț cu eternitatea Să-ți ascund chipul-n frunze și să simt absurditatea Număr stelele de nerăbdare și dincolo de vânt te aud Vara ți s-a ascuns subtil prin ridurile

Un gând nepăzit naște frustrări ascunse Ochii văd inima cere,iar trupu n-are putere Să-i dea sufletului motive să alerge după himere Viața e ca un joc de șah ,iar tu ești pionul principal Care

E un foc mocnit toată confuzia asta; E un joc anost toată barbologia asta; E un univers al nimanui acest gând nepătruns; E un poem fără rost acest drum parcurs... E un nimic cu sens,ce pare

Marea Arcuire Un semicerc de sunete reci, se desprinde cu ciudă din veci, aruncând toată ura în ghiveci. Surpriza din parenchim pare a avea un propiu chin, cu lacrimi uneltind un nucleol

Câteodata simt că anii ni s-au scurs doar pentru dulci iluzii Căci suntem doar niște firicele de nisip înglobate într-o lacrimă Noi cu toate jumătațile noastre,plecate într-o lume

Stai…o clipa , o ora , o zi , o viata…si taci Cand mi-ai zis totul , defapt era un nimic Crezi ca stiu ceva care sa ma scoata din mic Nimeni nu pretinde ca nu ne reinventam De-ar afla si demonii

Nenoroc sau soartă, parcă te poartă Negreșit pe un alt sens ca o artă Dar nimănui nu-i place să ghicească O lume plină de dileme ce stau să înflorească

Om sărac,om bogat,toți trec în veac Numai unul mai îndrăzneț de se grăbește Nemaiavând un scop,pe loc se oprește Căci dacă va căuta adânc în el,se va căi în veac…

Dacă toți ar plânge într-o zi Nu-i așa că ne-am îneca noi toți? Și am scăpa și de toți tonții Care ne amenințau zi de zi Că lumea va fi a lor într-o zi Dar nu știau ei că noi vom zâmbi Căci am

Lumea e o junglă lugubră Care atacă mai din umbră Pe oricine vrea să o schimbe Dar cine vrea singur să se plimbe?

Tu mi-ai rătăcit impunător prin vise, Când nu mai era loc de seci cuvinte. Și viața îmi era fără scopuri ațintite; Și vocea ta ce delir în mine deschise, Când mintea ta gându-mi pătrunse. Ochii

Se închid răni vechi în suspine lungi ai anilor grei; Mă tot feresc de oameni falși si egoiști ,venerând o frica Dar nu văd de fapt că eu sunt singurul meu dușman; Când în aroganță mă scald și

Mâ împart în două lumi , când a treia dintre ele, Dispare când credeam că am reușit. Îmi trebuie timp să mă bucur de ele, Dar totul de mediocritate e copleșit. Și totuși , încerc să mă

Timpul e ca un șarpe năucitor,ce viața o dramatizează Dacă-l prinzi de coadă,prezentu-ți minimalizează Dacă-l prinzi de cap,egoul treptat ți-l devorează Trebuie doar să-l lași să treacă fără să te