Adesea ne împiedicăm de noi
Ne zădărnicim în chivotul iernaticei atingeri Liniile strâmbe ale palmei Înca ne irigă nopțile Ascundem în dulapuri Toate de ce-urile Sub streșina casei se tot ascut Vechii ghețari Pare-se că
Regăsindu-mă în tine
Căutându-te de la o vreme, Mi s-a facut iar dor de mine Căci nu mai știu cum altfel Þi-aș spune că simt la fel Ca și tine un apus de soare Un cântec,o briză de mare Și poate mă caut pe
Și ne place să ne încâlcim în viață
Câteodata simt că anii ni s-au scurs doar pentru dulci iluzii Căci suntem doar niște firicele de nisip înglobate într-o lacrimă Noi cu toate jumătațile noastre,plecate într-o lume
La braț cu toamna
Vino noaptea să ne plimbăm la braț cu eternitatea Să-ți ascund chipul-n frunze și să simt absurditatea Număr stelele de nerăbdare și dincolo de vânt te aud Vara ți s-a ascuns subtil prin ridurile
Marea Arcuire
Marea Arcuire Un semicerc de sunete reci, se desprinde cu ciudă din veci, aruncând toată ura în ghiveci. Surpriza din parenchim pare a avea un propiu chin, cu lacrimi uneltind un nucleol
Telenovelă fără protagoniști
În gândul tău dorm mereu,ucisă parcă de o alinare senilă Buzele-mi sunt cusute cu formol de la atâta iubit domol Parca aș vrea și nu prea să te închid într-o sferă neagră Să fac din tine un
Hermafrodita\'s Lobulus
Luna pare a levita dismorfă în taraful ei cu jale și bun-gust Anima și animus s-au contopit de tot și s-au facut---must În lumea, un șir de azbestru interzis și iar prezis Un condor cu pisc de
Aquarium incognitus
Dacă ai fi izvor te-aș bea în fiecare zi să-mi potolesc setea de viață Þi-aș savura fiecare picatură ce mi-ar răcori buzele-mi uscate Aș păstra și pentru mâine tot ce-am băut azi în neștire Þi-aș
Fii ai foametei si ai secetei
Fii ai foametei și ai secetei , umblați desculți într-un vas plin de cerneală Atomii slabi de carbon vă susură încă în ureche Greierii tac și acum când aud zvâcnituri Carnea se rotește pe o
Ingerilor si demonilor mei
Ingerilor si demonilor mei inventati, Va urez pofta buna cand ma gustati Sa folositi tot tacamul cand ma disecati Orice sfortare a mea, incet s-o savurati Iar de ce-urile mele cu piper sa le
Si
Si gandurilor mele le-as mai lasa timp pentru glas Dar nu-mi pasa, de aceea frant cuvant te las… Ce e o viata fara lumina, hrana pentru porci Sau joc pentru acei ani pe care ii tot storci Hm…Se
Vis diabetic
O lume întreagă încearcă să mi se rătăcească prin vene, dar eu pe tine te las și asta uneori când mă plictisesc de mine Câteodată încerc în zadar să exprim în cuvinte mai îmbrăcate haotica
Conversatie regresiva
Stai…o clipa , o ora , o zi , o viata…si taci Cand mi-ai zis totul , defapt era un nimic Crezi ca stiu ceva care sa ma scoata din mic Nimeni nu pretinde ca nu ne reinventam De-ar afla si demonii
Un orizont, două orizonturi
O tăragăneală de sticle goale aruncate-n vid E sentimentalismul unui câine ce-l simt vivid. Grobian e gândul unui stâlp ce mă privește tardiv; Oh, sfântă supă de argint, când îmi vei da
Last attempt to catch the wind
Te naști ca o viață întreagă să mori lent Prins între doua lumi,ce te termină fin Și cel din urmă scop ce se agața agale, Se prăbusește în frânturi de existență; Parcă grijile te înăbușă tot mai
Cu soarele în umbră...
Azi nici strigătul disperat al unei mame nu poate inima să mi-o dezlege Sunetul suav al foșnetului de frunze gâdila alte urechi umile Azi tot încerc să caut noi sensuri pe care altul le crede
Brain\'s jus
Ai încercat vreodată într-o zi banală Să încerci a-ți epila mintea labilă ? Nu ai reușit până acum să dai glas Unor viclene iele ce fac din tine un as. Simți mirosul confuziei---e moartea
Vis multicolor
E timpul ca toți delfinii să zboare Toți vulturii să înoate Toate păsările să scrie cronici Toți urșii să mediteze Toți câinii să plângă Toate lebedele să cânte Toți pomii să facă fructe Toate
Eufil
Bună seara EU,ce mai faci și cum te simți Ești bine-ok și la ce te gândești sau chiar exiști Te-am întrebat ca să nu zici că sunt o fire rea Sau că sunt egocentrică și să nu strigi La mine că mă
Trei lecții la repezeală
Timpul e ca un șarpe năucitor,ce viața o dramatizează Dacă-l prinzi de coadă,prezentu-ți minimalizează Dacă-l prinzi de cap,egoul treptat ți-l devorează Trebuie doar să-l lași să treacă fără să te
Forgotten world
Un gând nepăzit naște frustrări ascunse Ochii văd inima cere,iar trupu n-are putere Să-i dea sufletului motive să alerge după himere Viața e ca un joc de șah ,iar tu ești pionul principal Care
Totul din nimic
Toți suntem niște bieți trecători Ce-au uitat să-și dea mâna atunci când au plecat Toți suntem niște slabi prezicători Atunci când vine vorba de iubire Toți suntem niște fulgere în
Complici puerili
Ai ucis și am ucis la rându-mi Pe noi,nemilos viața umbrindu-mi Și ne mai așteptau noi desfătări Și iubirea simplă cu ale sale cugetări.
Bucătar ironic
Poeții mari,ai cuvintelor călăi Sunt ca și boabele din păstăi Mereu buni de pus în ciorbă Iar de se răcesc ,răsare o vorbă.
Cântec aritmic
Totul se naște și moare din nimic Parte din lumină sunetul se face tot mai mic Translucid corpul se zbate în chintesență Mintea-și revarsă culorile provocând dependență Fără timp și spațiu
Soapta verii ascunse în noi
Îmi cad la picioare mii de fluturi Vibrând sub piele subtil, în tăcere Mâinile îți sunt amintiri în devenire Descoperind marea plină de gânduri Culorile în ceață povestesc intense
Anestezie atemporală
Când simt că am soarele în umbră Și încet pașii mi se răsfrâng în tihnă Îmi vine în minte soarta unor copii Ce n-au nici nume ,viitor sau dulci iluzii Ei îl au în gând doar pe “într-o zi”
Ceasuri răsturnate
La o adiere de vânt Stau mii de destine Gata să se frangă De orice cuvânt...
Cu ochii îndreptați spre cerul violet
Om sărac,om bogat,toți trec în veac Numai unul mai îndrăzneț de se grăbește Nemaiavând un scop,pe loc se oprește Căci dacă va căuta adânc în el,se va căi în veac…
Rațiunea răstălmacită
Succesul dorit e ca și foamea nestinsă Te chinuie în fel și chip,dacă-i aprinsă Dar dacă-i potolită ,atunci viața ți-e plictisită Vai de nefericitul ce cade în amorțeala iscusită
Soarta ca o artă?
Nenoroc sau soartă, parcă te poartă Negreșit pe un alt sens ca o artă Dar nimănui nu-i place să ghicească O lume plină de dileme ce stau să înflorească
Cui îi pasă?
Cui îi pasă dacă ziua-mi se stinge plângând Furnicuța răpusă de vânt ce a căzut încercând Să rupă o adiere în două zvâcnituri picurând O infimă parte de merinde unui bondăcel dovedind Că urâtul
Plictiseala unui rege primitiv
Stai liniștit și privești cu stupoare Cum realitatea te strivește și doare Asemeni unui gândac fără nicio urmă de pudoare Te târăști prin locuri triste pline de mâzgă Doar că unul mai mare mereu
Love struck
Tu mi-ai rătăcit impunător prin vise, Când nu mai era loc de seci cuvinte. Și viața îmi era fără scopuri ațintite; Și vocea ta ce delir în mine deschise, Când mintea ta gându-mi pătrunse. Ochii
LUMEA OUTSIDERILOR
Dacă toți ar plânge într-o zi Nu-i așa că ne-am îneca noi toți? Și am scăpa și de toți tonții Care ne amenințau zi de zi Că lumea va fi a lor într-o zi Dar nu știau ei că noi vom zâmbi Căci am
În brațele nepăsării
Nepăsarea n-are nici chip, nici povești Dar de frică alegi uneori să-i slujești Nu ai vrea deloc să te împotmolești De aceea orice semn de durere ocolești
Gluma urbana
Lumea e o junglă lugubră Care atacă mai din umbră Pe oricine vrea să o schimbe Dar cine vrea singur să se plimbe?
Un gand
Celui ce crede cu ardoare, Că luna se aprinde mai tare, Când cerni vise pe balcon, Iar orele mai joacă șotron. Să crezi în stele căzatoare, Că ele pleacă și ies din mare; Chiar de crezi că sens
o ultimă chemare
Se închid răni vechi în suspine lungi ai anilor grei; Mă tot feresc de oameni falși si egoiști ,venerând o frica Dar nu văd de fapt că eu sunt singurul meu dușman; Când în aroganță mă scald și
Neliniste apostata
Neliniștea apostată e un prizonier ce scapă din închisoarea sufletului, Ce-adună mii de vise într-o cutie neagră și lasă subconștientul să alerge. Suspinul iubirii pierdute e un vultur cu plisc
Pentru un artist neînțeles
Semizeu ce risipești pe buze secretul fericirii depline, Readuci în suflet liniștea,ucigand stăpânii furtunii; Zeus ,Thor sau Indra tremură când aud notele tale line, Mângâiate tainic de coardele
Strigat mut
Lumini rebele,gânduri pătate și jocuri ascunse Iar uit de mine când mă lovesc de-al tău surâs Liniștea nu-și are stăpân în aste zile aprinse Doar tristețea alungă orice gând pătruns de-al tău
Doar gânduri de nimic
Mâ împart în două lumi , când a treia dintre ele, Dispare când credeam că am reușit. Îmi trebuie timp să mă bucur de ele, Dar totul de mediocritate e copleșit. Și totuși , încerc să mă
Intre două întrebări
E un foc mocnit toată confuzia asta; E un joc anost toată barbologia asta; E un univers al nimanui acest gând nepătruns; E un poem fără rost acest drum parcurs... E un nimic cu sens,ce pare
