Poezie
Marea Arcuire
1 min lectură·
Mediu
Marea Arcuire
Un semicerc de sunete reci,
se desprinde cu ciudă din veci,
aruncând toată ura în ghiveci.
Surpriza din parenchim pare a avea un propiu chin,
cu lacrimi uneltind un nucleol fin.
Dar marea se mai zbate,
când citoplasma se abate;
Cromozomi diformi se răstorn,
în mezenterul în care toți dorm.
Zănatică iubire între viciu și fire,
Sirop de hormoni pentru nesimțire;
Căci aruncatul în gol pentru contopire,
usucă flori albe-n neștire.
002465
0