dana julei

Indigou-ul iubirii chiar ne poate colora sau intuneca viata dupa caz.Pictori,toti vrem sa fim,iar paleta de culori e prea saraca si timpul ne e prea scurt,ori noi nu avem timp macara pt noi...
Iubind pe altii,de fapt ajungem sa ne iubim mai mult pe noi;)
Vorbe in vant trimise celor care au urechi sa asculte...
sallzestra16 e id-ul meu;)

O poezie care striga fara glas fragilitatea si conditia dramatica a omului,care-si judeca creatorul pentru ca l-a creat vulnerabil si totodata puternic prin creativitatea de care si el se bucura.

Romana nu e a doua limba cu siguranta, dar cred ca poezia poate mai mult decat atat si de aceea incerc sa imbin aromonios cele \"limba saracilor,ponegritilor\" cu cea \"a rasfatatilor\",pentru ca vreau sa-mi \"comercializez\" opera si sa fie parte din globalizare .:P
Totusi nu mi-ati comentat deloc textul,ma intreb asa de lipsit de sens sa fie?
Va multumesc pentru atentionare si pentru comentariul scurt si al obiect.

Engleza este o limba \"comerciala\" si destul de sugestiva in a exprima cele mai intense trairi sufletesti.Dragut textul ce se vrea a mini soap opera ceva mai evoluata,unde protagonistul pare a fi un artist \"neinteles\" si cu iz de don-juan,totusi o poveste slab conturata, epitete slabe si prea multe enumeratii,care pierd interesul cititorului neavizat pe drum.
Dar ramane o poezia \"for everybody\" , care are rolul de a ne delecta cu mirosul fin al acelor povesti a la hollywood.:P
Cu respect,Julei Dana.

Aparent discursul liric pare a fi simplut,dar isi continua caracterul persuasiv prin versul \" O margine
de drum, un braț de apă curgătoare, un cîmp deschis, văzute fiecare aievea.\",dandu-i o complexitate rarisima.
Mi-a placut mult versul \"Iar cînd vom vedea înainte,
fiecare după puteri, cireșul negru sau pietrele albe din icoană \",deoarece rflecta natura umana in fata cu amarul lasat de ciresele negre din care se poate face \"un compot memorabil\"(scuza-mi interventia pertinenta) ,dar si pietrele albe vazute ca niste greutati necesare dezvoltarii plenare si recastigarii inocentei.
Cu respect,Dana Julei.

Un text cu umor fin as zice eu,care cauta cu orice pret sa expuna vulnerabilitatea umana intr-o forma subtila, fiind pe rand calaul care despica cuvintele datatoare de viata ,dar si victima care-si accepta partial destinul de taietor de lemne care rabufneste intr-o existenta pe atat de plina \"de damf de zeama de pepene: ,cat si de \"frangere de oase\",care il fac pe protagonist sa priveacsa in cohi moartea si sa-i rada in fata.
Cu respect,Dana Julei.

o nonsalanta ideatica care te poarta pe culmile unui vis pierdut in scuzele unui cotidian \"inviat\" de o iubire anticipata.un poem care te \"aeriseste\" sufleteste:)

multumesc pentru comentariu, dar a doua strofa sublinieaza faptul ca intensitatea iubirii se pierde in sensul sec al cuvintelor...

Mi-a placut ideea poeziei si tema abordata aici,aceea a nostalgiei imbratisate de personajul privit cu raceala de catre societate pe nedrept.keep up the good work! ;)

SUPERBA!SUBLIMA!INDUBITABILA!.....ce anume?! A...da!Controversa produsa de acest poem \"bubos\" daca pot sa-l botez asa(mielutul vine daca schimbi titlul textului).Fat-frumos cu 3 stele ingerate care dsicriminezi subtil femeile judecand dupa estetica medievala,crezi ca ai demonstrat ceva inteligent in toata mascarada asta de injurii poticnite.Sincer cred ca persoanele din ziua de azi prefera sa faca referate despre frumos nestiind pe deplin esenta sa.Huge disaster!thumbs down;)))Iti recomand cu caldura sa citesti \"De ce iubim femeile?\" de Mircea Cratarescu.Si feteleor care au adus laude acestui poem nu pot sa le zic decat urmatoarea zicala:\"fiecare pasare pe limba ei piere\";)))

Nu-ți contest măreția descrierii unor sentimente intense ,dar personal acesta poezie mi se pare un joc intuitiv.Iar folosești clișee viclene:
\"las iubirea desculță să-și facă de cap
pe cealaltă jumătate de lună\"
\"de pietrele acelea pe care scrie ceva
n-ai să mă vezi nici azi sau nu te voi uita nicicînd\".O poetă de calibrul tău n-ar trebui să inducă plagiereafolosită în \"poemul\" tău,de altfel subtilă și aparent inocentă a ideii folosite de poetul implacabil Nichita Stănescu într-una din operele sale:

\"pe tălpi acolo unde trebuia să fie sărutul e rană\"
**************************************************

Spune-mi, dacă te-aș prinde-ntr-o zi
și ți-aș săruta talpa piciorului,
nu-i așa că ai șchiopăta puțin, după aceea,
de teamă să nu-mi strivești sărutul?...
Sorry că nu ți-am gâdilat orgoliul și nu ți-am oferit o stea pentru că ești o artista nemaipomenită,dar eu,muritorul de rand execrabil,doresc să-și atrag atenția și să te fac să cobori măslinul desfătârii.De fapt îți ofer o stea de lut care rezista paradoxal mai mult în timp și-și dezvăluie măreția în fața soarelui,dar la prima căzătură se sfărâmă în mii de bucăți infime asemenea absolutului... Be chill because this ain\'t revenge or envy ,it\'s just the pure true.HAVE A NICE DAY;)

Cantecul vine in cele din urma cu sau fara dedicatie daca stii sa-l primesti si sa-l simti cu intensitate.Asteptarea poate fi benevola si plina de mediocritate dar si malitioasa cu scop benefic pt ego.Mi-a placut acesta ipostaza descrisa a ganditorului nonconformist care prefera sa-si analize lumea decat sa fie doar un simplu personaj:
\"Tâmpla mea, primenită necontenit cu inspirația luminată,
arde în beția lacrimii,
preamărind visul și prietenia
și vopsind sictiruri pe obrazul morții.\"
Cu prietenie,DANA!

ms pentru comentariul tau:)you\'re too kind:)

La prima vedere mi s-au parut simple insiruiri de actiuni impletite menite sa-ti aduca in prim-plan stradania personajului de a-si conduce propriile trairi pe un drum anevoios parand sa nu ne zica mai nimic.Dar sensul subtil se ascundea de fapt in spatele acestei alegorii greu de asimilat la inceput.Cred ca vroiati sa ne transmiteti sentimentul minunii de-o clipa ,unde lumea ingheata la staruinta eului de a-si dovedi maretia sfarsita prin zadarnicie
\"degeaba
printre spițele tari uleioase mergând înapoi
se vedea cerul negru ca smoala
și stele verzi
mici
s t r ă l u c i t o a r e !..\"
Asa mi s-a infatisat mie poezia aceasta.Cu respect,Dana!

M-a amuzat acesta poezie cu iz ironic adresata tineretului visator si uneori prea indraznet de astazi din care fac si eu parte.Mi-a placut pentru ca dezvaluie adevarata fata a actualei societati ,in care superficialul isi are un statut nemeritat ,iar cultura se usuca ca o rara floare.

o frumoasa descriere prin antiteza specifica romantismului al amalgamului de trairi intense care-si pun amprenta asupra personailtatii fiecaruia dintre noi.Poate noi suntem niste copii ce uneori ne ascundem propriile sentimente consistente de teama sa nu fim luati de nebuni;)))

desi aparent conventioanala poezia ta;)) are o doza de nonconformism (mi se pare mie)si anume egoismul acesta indispensabil care ne face sa privim lumea de cele mai multe ori prin prisma propriilor emotii facandu-ne subiectivi si totodata surzi si orbi la cerintele celorlalti si la esenta vietii-adevarul absolut si nu o plasmuire a noastra asupra realitatii.

Cat adevar se ascunde in sensul adanc al poemului si cu cata pasiune descrii acest drum necontenit pe care fiecare dintre noi intr-o oarecare masura il parcurge si viseaza la desavarsire.

Va multumesc pentru apreciere si aveti dreptate.Pentru mine e o mare onoare sa primesc un comentariu si in acelasi timp si un sfat gratuit.O zi buna va doresc!Cu respect,
Dana

nu trebuie sa te fortezi ca sa-ti iasa rima ,ci trebuie sa te lasi prada inspiratiei si sa apelezi atunci la rima alba daca vezi ca cea fortata iti strica poezia,asta daca pot numi asa un asemenea text precar si lipsit de coerenta si de orice mijloace artistice.ce plictisitor:(