Poezie
Ea sinucide
1 min lectură·
Mediu
împins în ispită de un înger rău
tremur la gândul că sunt al său
iubire nu am, nici n-am să primesc
un zâmbet, atât și doar când gonesc
gonesc speriat de ghearele ei
mormântu-i mai cald ca inima ei
nu-i pot rezista, mă trage ’napoi
să fiu iar mizer, să cerșesc gunoi
un sclav supus de plăceri carnale
o gluma hilară a sorții neclare
un pion sacrificat pe-o tablă de sah
o viață pierdută doar pentru ea
i-a căzut și masca ce o purta pe față
acum văd cine e, a morții mireasă
lăsa în urmă un miros îmbietor
în urma ei toate mor...
rupe din mine bucată cu bucată
o face mai rea dar și mai frumoasă
mi-a zmuls inima și mi-a mâncato ‘n față
mi-a băut sângele, un ceai de dimineață
lăsat fără vlagă și fără speranță
mă târăsc încet spre o fereastră
e lumina și cald, soarele-mi bate ‘n față
aer curat. păsări, verdeață
cupluri frumoase se imbrățișează
zâmbesc către tot și deodată plutesc
în sfârșit liber, de ce-o mai iubesc?
012697
0
DJ