Dana Banu

ei, Dan Norea, astea 4 versuri de la tine par mai reușite decât întreaga poezea de aici:)

PS: nu te-am mai văzut de mult pe la mine, mă gândeam că m-ai uitat, tare mă bucur să te regăsesc pe aici

cu prietenie,

\"mi-am amintit o chema db
poezie [ ]
de ziua ei cu drag\"


\"Si eu am intalnit-o pe Dana dar nu la Flamengo ci la Croco
și am baut impreuna doua cafele cu nechezol.
La mulți ani
Mahmoud Djamal [03.Dec.06 16:01]\"

după cum vezi, nu am uitat, acesta e comentariul tau la poezia lui mircea lacatus din 16 martie 2007

cu respect, serios fără nicio glumă,

a trecut ziua ta, e ora 00:11 deci...nu îți mai spun încă o dată la mulți ani

am citit poezeaua și titlul mi se pare genial:)))

acum serios vorbind, destul de greu să lași un semn de lectură în pagina ta, vorba lui mircea lăcătuș, ce naiba să spui când îți place o poezie,

am citit o dată, am citit de două ori, chiar de trei ori, deci...din cele 26 de afișări de până acum, nu te impacienta, 3 sau 4 sunt de la mine, bine spus, bine spus, te folosești mereu cu dexteritate de stil, asta însemnă că îl ai

salut

PS: mi-a plăcut poezia, nu comentez ideea

uite, am venit cu ditamai poezeaua, am și obosit dar merită efortul, în pragul tău:) plus o pietricică albastră(virtuală, să nu mai spui la nimeni dar nu mai am pietricele adevărate pentru lăsat semne, le-am dat pe toate)


Djamal
(poezie cu paranteze)

scrie multe haiku-uri și e un poet foarte politicos
cred că au trecut ceva ani de când
(spunea el într-un comentariu)
am băut împreună 2 cafele în Croco la Clujul Ardealului
(sincer nu îmi aduc aminte când s-au întâmplat)
e ziua lui de naștere și eu nu știu ce să îi spun
nu mă pricep la felicitări dar astăzi am citit despre nașterea lui

pe pagina lui e o poezie despre copilăria și vocea mea
dacă privesc mai atent
cred că omul acesta
merită o piatră albastră în dar
știi
Mahmoud Djamal
e foarte ușor să scrii poezie când ești dana banu
dar
atât de greu atât de greu
să fii un poet politicos
tu reușești mereu să fii
chiar îmi e ciudă pe tine uneori
într-o zi
am să îți scriu o poezie
cred că dacă privim înspre zilele noastre de naștere întotdeauna vom găsi pe acolo
niște oameni și niște pietre(albastre desigur)
într-o zi am să ajung un poet la fel de politicos ca și tine
dacă nu se va întâmpla
cu siguranță am trăit degeaba
am spus!

și după ce am spus toate astea, dă-mi repede o felie de tort că am obosit și cu siguranță am îmbătrânit:)

gata, am plecat,

a, să nu uit, încă o dată:
La mulți ani
La mulți ani
La mulți ani:)

ai grijă de tine

și...

salut

Anni, nu îmi vine să cred că primesc commuri la un text atât de vechi, nu știu ei cum sunt dar nici eu nu o duc mai bine:)

din păcate, Uln, Atila Racz adică, și-a retras textele de pe agonia, ar fi meritat să le citești, e drept că nu era un comentator exersat, se spune că poeții nu sunt buni critici(comentatori de versuri), oamenii mai spun că în cazul lui era perfect adevărat

despre Liviu și Alexandru nu mai pot spune nimic, au trecut ani de când nu i-am mai văzut,

Florianul e intact și prieten cu drumul

cred că vârsta e de vină, uneori mă simt în veacul acesta poet prăfuit și fără vlagă, noroc că acel uneori ține fix doar 2 sau 3 minute pe zi(dar zi de zi, zi de zi)

îți mulțumesc cu sinceritate deplină

las aici nu doar un semn întâmplător de lectură sau câteva cuvinte de circumstanță(la mulți ani, Mahmoud Djamal, meriți deplin să fii fericit, multe din versurile tale o dovedesc:)) ci respectul meu intact pentru felul în care te exprimi poetic în limba română

ai exercițiul esențializării(haiku-urile o dovedesc) și ai o anume eleganță a stilului ce merită privită cu atenție

încă o dată, nu uita să fii fericit,inspirația să îți fie aproape mereu, o viață frumoasă și lungă îți doresc

în copilărie îmi plăceau ceasurile de plastic, mingile cu elastic, hopa-mitică, cucii cu apă, mi le cumpăram dar nu mă jucam niciodată cu ele, acum îmi plac rochiile de mătase, pantofii cu toc înalt, accesoriile luxoase, mi le cumpăr dar nu le port niciodată(aaaa, ochelarii D&G îi port deși sunt caraghioși, enormi, și arăt ca un extraterestru cu ei:))

cred că asta e ceva ce ține de o anume infantilitate enervantă a mea, prietenii îmi spun că e de bine:))

nu te-am mai văzut de mult prin pagina mea, mă bucur să te regăsesc aici

îți mulțumesc

ei, Vasile Mihalache, în urma textulețului acesta scris în joacă astăzi o bună parte dintre prietenii mei agonici m-au sunat sau mi-au trimis mesaje întrebătoare gândindu-se că s-a întâmplat ceva cu mine, sincer, nu mă așteptam la asemenea reacții:)))

sunt câteva pasaje care încarcă inutil pe ici pe colo, câteva rime involuntare ce nu avantajează dar nu mai revin, oricum, spuneam și înainte, m-am jucat și eu pe aici, am încercat o pauză de versuri grave și negre

îți mulțumesc pentru citire și apreciere

Multă fericire, inspirație și zâmbetul mereu aproape.

La mulți ani, Valeriu Cercel.

ei, Viorelule, tu ai consumat textul dintr-o înghițitură, eu l-am scris în joacă dintr-o tastaură(rima e cadoul meu pentru tine), aflându-ne prieteni, dacă îmi dai voie să spun așa, îți împrumut ochelarii să te plimbi o tură cu ei prin oraș oricând:)


ia te uită, Aladinule, ce frumos te-ai îmbrăcat:))), să nu îmi spui că special pentru mine ți-ai pus opincile, ai deslujit corect mesajul, prima varianta mi se pare ok, și a doua e interesantă cu mențiunea că singura persoană ironizată aici sunt eu

nu pot să scriu mereu poezii grave despre pietre nori și moarte, mă mai joc și eu, nu pot să mă abțin, ideea e că mie chiar îmi place să scriu, cred că e vorba de o boală din naștere sau așa ceva:))

să ne citim cu bine

o apreciere venind din partea ta înseamnă mult pentru mine, și când spun asta nu exagerez absolut deloc

să ne citim cu bine

au fost prea vesele și multe comentariile mele anterioare, dacă puneai h-ul coreei de la început mă abțineam, ei, gafele mele proverbiale...

PS: și eu care mă gândeam că aici e un romantism în efluvii, am dat-o în bară, îmi cer scuze, asta e când citești doar textul și nu te gândești la experiența de viață a autorului

după vaste cercetări în domeniu(asta însemnând un serch pe google) se pare că varianta corectă e coreea

gata, nu mai revin

decât să dedici o poezie unei boli genetice mai bine dedică-mi-o mie:) cum spuneam, îmi place prea mult poezia iar eu am talentul de a cere direct(și de a obține mai mereu:))tot ce îmi place,

despre acel dragă, stai liniștită, adevărul e că de la Iliescu încoace apelativul mi se pare oarecum forțat și chiar mă enervează, e un cuvânt cu ochelari și pampon mult prea scrobit

chiar dacă nu îmi dai poezia eu tot te citesc, meriți, părerea mea

salut:)

ce înseamnă Corea? dă-mi mie poezia, îmi place prea mult:)

frumos, Adela, simplu și frumos

ai stil

salut

nu e vorba de reîntoarcerea în Ardeal aici, crede-mă, mai există pe lumea asta și alți munți nu doar Carpații:))


gata, am plecat, nu mai revin

servus

adaug nu modific

ai dreptate

semnele astea de punctuație m-au enervat întotdeauna

modific, poate acum ai să înțelegi

te scuz da\' nu te iert, glumesc, stai liniștit

servus:)

tocmai am citit, în grabă, e drept, ultimele texte scrise de tine, mai bine spus cele care apar pe ultima pagină a ta de aici, textul acesta e de departe cel mai lucrat, asta înseamnă că ai reușit un pas înainte, părerea mea,

salut

cred că dovedești aici că ai știința înotului prin apele tulburi ale lirismului, ți-o spune un om care se îneacă și în cada de baie la o adică:))

bine ținut în frâu discursul poetic, mă duc să îți citesc textele din urmă, mi-ai stârnit curiozitatea

salut:)