Dana Banu

îmi place că nu te fandosești, o poezie interesantă, îmblânzitoare de fiare

e dincolo de mâțâielile care mă enervează pe mine la autorii de poezele amuroase la kil, în cazul femeilor hai că parcă-parcă e mai scuzabilă metaforeala apoasă sau leșioasă însă când citesc la bărbați floricele și răvășele parfumate cu lavandă triplă de la prăvălia din colțu\' străzii mi se ridică părul în cap brusc și deodată

revin la textul tău că am luat-o pe arăturile site-ului aiurea

nu e ghenială spunerea ta poeticească de aici, prefer oricând textele tale în proză, vorbesc despre proza reală nu despre șotroanele tale zburdălnicite în ochii lumii, nu e ghenială spun dar e decentă și masculină, da, în opinia mea are un parfum masculin chiar ok

refrenul e bestial \"zdrang, hârșt, aaaaa\", da, asta-i o poezie ce poate fi interpretată în multe moduri, mie uneia îmi place
are sonorități și un ritm al ei pe care l-am prins


salve, menestrelule,
:)

auzi la el, zdrang, hârșt, aaaaa:))
chiar așa de ce nu?
zdrang, hârșt, aaaaa
zdrang, hârșt, aaaaa
na, că nu mă mai pot opri
zdrang, hârșt, aaaaa, să mă oprească cinevaaaaaa!!!

gata, ajunge cu gluma,

o seară faină

eheheeee, vremurile \"de aur\" ale copilăriei noastre sau trecute vremuri de pionieri și pioniere :D

faza cu pâinea pe cartelă cred că a fost o chestie locală, nu a ținut mult perioada însă mi-o aduc bine aminte pentru că, așa cum îi spuneam și lui alexandru, îmi plăceau cartelele alea pătrățoase cu chenar roșu, chiar mi se părea că dau dovadă de maturitate, adică, vezi Doamne, eu eram cea care aducea pâine în casă:))), îmi aduc și acum aminte de pâinile uriașe de la tg-mureș, nu am mai văzut de atunci niște pâini atât de mari(și cu coaja atât de tare:))), aveam chiar și o plăsuță specială, mergeam la prăvălia Furnica(așa îi spunea magazinului din apropierea casei, Furnica, nici acum nu-mi dau seama de unde numele ăsta trăznit) și eram atât de simpatică(ca și astăzi, desigur:D) încât primeam mereu caramele gratis, uau, trebuie să mă opresc, am început să bat câmpii cu amintiri din copilărie....

despre reco, cum am mai spus și altora, cititorii mă știu deja și mă caută, trebuie să spun că am primit pe e-mail o mulțime de semne de la oameni care nu au vrut să intre aici cu commenturi, pentru mine e o bucurie enormă să-mi simt cititorii atât de aproape

cu stele sau fără stele rămâne se pare un text care a avut impact, a atins într-un punct sensibil mulți oameni, înseamnă că nu mi-am pierdut timpul scriindu-l

îți mulțumesc și mă bucur că ai trecut pe aici,


dana

Condoleanțe familiei îndoliate

Dumnezeu să îl odihnească în pace

aranjarea în versuri ar putea fi modificată, parcă suferă estetic, unele versuri sunt prea scurte altele prea lungi

uite, îți dau o bomboană de ciocolată(din cele pe care le-am luat de la tine:))ca să nu te superi pentru părerile mele, nu trebuie să ții cont de ele, sunt doar simple păreri de dimineață, până deseară mi le schimb de 10 ori probabil:D

bună dimineața, Naida,

am venit și eu în vizită pe la tine, mă așez frumușel aici pe fotoliu și mă uit prin poezeaua ta:

-la intrare-titlul îmi place, subtitlul nu l-am înțeles prea bine dar îmi place și el, ante scriptum-ul e cam hmmm strident da\' cere milă așa că îl las în pace;
-în prima parte mi se pare bine nuanțat tonul nostalgic, ai imagini reușite și o naturalețe care se întâmplă frumos;
-acel \"atât de cocoșat peste...\" pare strident în context, nu-mi place de el;
-\"cel care dă foc vara lanurilor de maci\", uau! zic o dată, uau! zic de 2 ori, unora ar putea să le pare cam sirop da\' părerea mea e că dacă e sirop e sirop de fragi, ăla îmi place mie mult de tot, e un vers de îți vine să închizi ochii în plină iarnă și să te gândești la câmpuri de maci, uriașe întinderi de maci arzând în soare, uau, hai că am amețit, trec mai departe;
-versul acela cu strangulatul gândurilor și cu aerosoli mi se pare dur de tot, scârțâie, părerea mea, ca nisipul printre dinți, asta ca să rămân în nuanța marină(de nisipul printre dinți spun)
-un nu personal și pentru versul cu aerul din plămâni și rănile care urlă împotriva vântului, auuuuuuuuu, e un vers ratat, părerea mea;
-finalul e ok, mai ales că apar acolo niște bomboane de ciocolată, vreau și eu una că am obosit de cât am tastat aici, sau nu, mai bine dă-mi-le pe toate că tu ești tânără, draga danului, faci repede rost de altele

cam atât pentru astăzi

danul

uite că am parte de o dimineață frumoasă astăzi iar asta se întâmplă în primul rând din cauza voastră

nu prea sunt eu pricepută la răspunsuri, v-ați dat seama deja...dar vă asigur că sunt om(unii spun că aș fi extraterestru:))și că ador să primesc cuvinte frumoase și textele mele să fie apreciate

în concluzie,

Anni-Lorei, Adrian, Diana, Marina(pentru tine am un cuvânt în plus de mulțumire și mai ales trebuie să îmi cer iertare pentru că la un moment dat mi-am șters toate textele de pe un site unde tu m-am primit cu multă căldură și mi-ai lăsat multe comentarii valoroase), Emilia,

să ne citim cu bine

vă mulțumesc


PS: am avut până la urmă o seară liniștită ieri, în cartierul meu nu au fost nici muzichii urlătoare, nici artificii:)

alexandru moga,

ai dreptate, țara unde te găsești chiar nu are nicio importanță dar, din păcate sau din fericire, țara unde te-ai născut și unde ai trecut prin cei 7 ani de acasă te urmează ca un câine al tău(credincios adică), nicio șansă nu ai să-i scapi, asta e chiar nasol(chiar dacă faci chestia asta doar în gând), părerea mea, și crede-mă că știu ce spun... pentru că te întorci mereu acasă, și vai de cel care se întoarce acasă ca într-un loc străin unde nu îl mai așteaptă nimeni...te doare în cot atunci de viitorul națiunilor și al umanității, pentru că tu ești acasă, e simplu, nu mă apuc să îți desenez o hartă pentru că ești mai inteligent decât mine...

în rest

despre războaie, conflicte, viitor și alte chestii generale și generalizante nu îmi dau cu părerea never, știi bine..vorba mea, ceea ce astăzi pare pentru totdeauna mâine e ca și cum nu s-ar fi întâmplat niciodată

dar

dincolo de asta

chiar cred că ambițiile prostești n-au să dispară never, stă în firea oamenilor să aibă ambiții prostești iar oamenii, vrei nu vrei, aparțin unor locuri, spune-le că nu o țară a lor, inventată sau reală, și să-i vezi atunci cum au să-ți dea șuturi în fund, îți spun asta din proprie experiență(experiență veche, anii \'85, \'86, \'87, \'88)...

stai liniștit, nu ascultă nimeni imnul național aici cu mâna la inimă, sunt doar cuvintele unui om aici...nicio pretenție, niciun nas ridicat în vânt, niciun drapel fluturând victorios, dimpotrivă

Djamal,

mulțumesc pentru semnul de lectură


vă salut și vă mulțumesc

PS: cam atât pentru astăzi, mă duc să fumez și să mă uit pe fereastră, deseară în cartierul meu vor fi focuri de artificii, ce să-i faci , trăiesc deocamdată într-un cartier din bucurești...nicio fericire

Călin,

știu că ești preot și îmi e oarecum jenă, mai că dau în bâlbâială, dar având în vedere că îmi ești prieten trebuie să îți spun că secvența aceea e definitorie pentru textul de aici

știu că înțelegi și mai știu că dincolo de păduri(trans silvae)dincolo de munți, oamenii au o blândețe a lor și o înțelepciune specifică

asta e, prietene, vremurile ca oamenii, oamenii ca vremurile
dincolo de toate acestea
o țară mică numai bună de pus în buzunar, de privit și chiar
de respectat
merită, părerea mea de simplu om care privește peste umăr uneori cu încrâncenare, cu detașare alteori...din ce în ce mai rar

Victore,

nu-i de ieșit pe afară astăzi, sincer, mai bine stai în casă, și acolo e tot românia

vă salut și vă mulțumesc

cu respect,

dana banu

Doruleț, parcă te văd cum dai buzna acum să accesezi cel de-al doilea link

servus încă o dată, bătrâne puști

dana

:))

îți mulțumesc pentru semnul de lectură, iartă-mă că îți răspund întârziat, abia acum am observat commul tău


servus

asta-i tot pentru ziua de azi, mâine voi scrie probabil despre alte lucruri mai frumoase, mai luminoase, nu de alta dar vine Moș Nicolae și apoi Crăciunul:)


PS: cred că pentru ca să poți accesa al doilea link la care am făcut trimitere în text trebuie să ceri acordul părinților tăi, sunt sigură însă că ți-l vor da, ai deja 14 ani:)

trebuie să recunosc că mi-a fost puțin teamă de reacțiile celor care vor citi acest text, asta și pentru că e prea personal și întotdeauna am o teamă când vorbesc sau mă gândesc la vremurile copilăriei și adolescenței mele, da, eu, danul cel aprig, puternic și bătăios, mă simt cam \"încolțit\" când vorbesc(scriu) despre vremurile alea

nu știu ce altceva aș mai putea spune

doar atât,

îți mulțumesc, Daniela,

să ne citim cu bine

http://www.youtube.com/watch?v=J6AEcPg3m00

orgoliul național rămâne până la urmă...privește și ascultă și taci, dă-le încolo de treburi, prietene, privește spre linkul ăsta, lucid, nu e nevoie de nicio sticlă...

în fine, ce știu eu...alte vremuri, slavă Domnului


nu e o poezie aici, e doar un oftat patetic(știi tu pasele mele ciudate și uneori atât de patetice că parcă îmi e și rușine de ele deși nu ar trebui)

mulțumesc de revenire și umăr mereu aproape

dana

commentul ți-a intrat odată cu răspunsul pentru alexandru moga...îți răspund deci separat

servus prietene, fiecare întâlnire cu tine, virtuală sau nu, este desigur un câștig, Apocalipticule,

să ne citim cu bine,


dana

eu m-am născut la târgu mureș nu în bucurești, era o vreme când acolo pâinea se lua pe cartelă, nu a ținut mult vremea aia, nici copilăria, oricum, țin minte că îmi plăceau cartelele, le decupam frumos, erau niște pătrățele interesante cu chenar roșu...


iubirea de moșie...hmmm...am avut un bunic \"moșier\" cred că de aici mi se trage

nu e un virus și nu se ia, stai liniștit, știi deja, cred, că în fiecare 1 decembrie plasez câteo personală, asta e, chestie de nostalghii consumare agonistic și uitate apoi, nu e vreo mare întâmplare

eram aproape sigură că ai să apari aici, ai rămas același puști care privește din copacul său înspre oameni...eu nu


salut

dana, pateticu\' de serviciu
:)

vă mulțumesc pentru semnele voastre de lectură, poezia îi spune fiecărui cititor ceea ce el reușește să înțeleagă,


cu bine,



dana banu


PS: Diana, când spun \"poezele\" mă alint, atâta tot, nu e nimic rău în poezelele astea, dimpotrivă

mulțumesc pentru semnul de lectură, trebuie să recunosc că narcisismul meu îți dă dreptate:)))

o zi frumoasă,


dana

zău că mi-ar fi frică să te contrazic

salut

ai grijă de tine

păstrează banul amintire de la mine :D

am citit și recitit cu foarte multă atenție comentariile voastre, vă mulțumesc pentru ele, iertați-mă că nu vă răspund fiecăruia în parte,

mă bucur să văd că oamenii primesc cuvintele mele așa cum eu le scriu și ofer, cu sufletul deschis, la vedere



dana banu

citesc anunțul ăsta și nu îmi vine să cred, nu îmi vine să cred, pur și simplu nu îmi vine să cred...


am rămas fără cuvinte

Dumnezeu să îl odihească în pace.

Victor, nu știu ce target vizezi tu aici dar dă-mi voie să îți spun că textele pe care le postezi sunt citite de toți agoniștii, bănuiesc că îți dai seama...

în plus, dănutza ești tu, enervantule, numele meu este dana banu, poți să îmi spui dana banu, dana sau elian atât(consideră că acum ți-am dar cu cazmaua în cap, dezțelenitule:)))

spor la scrisorele, mai trecem, mai citim, mai mustăcim