Poezie

scrisoare de dragoste

2 min lectură·27 ianuarie 2024

Mediu

precum un copil care învață să-și țină capul și începe

să meargă

niciun lucru pe care îl descopăr nu-mi pare mai bun

decât puterile mele

oamenii care au fost o vreme singuri sunt greu

de iubit

iar

dreptul de mamă îl are numai dragostea

din timpul netimpului

lichidul amniotic îngrijindu-se să-mi țină de cald

și de restul lucrurilor pe care le-am văzut

prima dată

numărând de la lumina zilei

pe care o păstrez în memoria primei treziri

și nu îndrăznesc

să-i spun camerei în care ploaia de câte ori intră

mă face să-mi țin respirația

lasă-mă să învăț

cafeaua pe care o fierb cu rugăciuni să mă țină gazul

miroase cum miros hainele tale atunci când reușesc să te conving

de absurdul unui refuz din care nu au de câștigat

nici dumnezeu nici diavolul

nu au mai trecut

pe aici

ninge atât de frumos încât s-a făcut drum de sănii

anul nou înseamnă bucuria vânzătorilor care înțeleg

iarna

gândurile despre dragostea ta

îmi consumă mercurul precum petrolul

din lampă

în ultima vreme mama întreabă de tine

ce mult trebuie să iubesc ploaia

pe acoperiș dacă alung somnul și dimineața mă găsește

cu privirea spre ușă așteptând să te întorci și să-mi ții trupul

așa cum doar oamenii se pot avea unul pe altul

001.212

dan petrut camui. “scrisoare de dragoste.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dan-petrut-camui/poezie/14177539/scrisoare-de-dragoste

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.