Poezie
hamangia
1 min lectură·
Mediu
am făcut focul pentru tot ce aveam
de la tine
ca din cealaltă lume
umbre pliate după tavan se hrănesc cu fluturi
înviați de limbajul trupului
le simt frica de necunoscutul cărnii
sângelui
sarea împușcă jarul
strălucitor după risipirea cercului ploii
demonii își aleg clădirile
de pe care țintesc vibrațiile joase
ale celor ce trăiesc cu două vorbe pe zi
ale celor care nu ajung la maturitatea icoanelor
deasupra
patului
tăcerea zgârie pereții de var
ochii tăi descriu cifra opt în creștere noaptea
adună frunze în curtea din spatele casei
iubesc beția din vin
înțelegerea aerului de munte
pași pe care îi aud numai cei din locul acesta
uitat de fisc
îți iau trupul în mâini și mă bucur
001113
0