Poezie

cerbule rău cântă-mi

1 min lectură·7 iunie 2023

Mediu

povestea femeii

cu bucuria lipsită de trauma

vreunei iluzii

după sărbătoarea recoltei

metresă din insule

străinii i-au furat inima

o dată și încă o dată pe rând

a încercat să-i convingă

promisiunile erau lucruri teribile

din punctul ei de vedere

nu era ce le trebuie.

i-au răspuns

de ce să credem în pielea ta fără urme de boală

sau de vaccinuri împotriva tristeții

așa lăsau pietrele

să se înțeleagă din cercurile înflorite

pe întinderea rece

vântul se întorcea dintre morți

ca dintre ai săi

luna despica întunericul precum un grifon alb

însetat să-i audă sânii crescând dintr-o apă din sud

toți îi deveniseră prieteni,

iubiți,

în amintirea celui lăsat

în urmă,

producătorul de miere i-a pus coroana pe masă

ești gata să te lași înțepată?

dorința încerca să petreacă

prin gaura cheii iscoditoarele priviri

de tăciune

lungi crăpături întorceau noaptea spre munte

încet-încet

lumina umplea cerul cu emoția unui sunet pe care îl aud numai lupii

în inima ei

nu lăsase loc pentru nimeni

putea să aștepte următoarea dezamăgire

sau să moară tot încercând.

00842

dan petrut camui. “cerbule rău cântă-mi.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dan-petrut-camui/poezie/14171146/cerbule-rau-canta-mi

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.