Poezie
înconjurat de o mare deschisă
1 min lectură·
Mediu
vine acea noapte când niciun om nu poate rămâne treaz
luminile alunecă pe lângă noi precum un stol de lebede tăcut
mă strecor dintre brațele tale
frigul țipă și cu el mintea mă duce la lucrurile minunate
din copilărie
ai găsit piersicile care îmi plac
mi se face somn
încerc să scriu în continuare pe bucate de hârtie
dar nu reușesc decât să-mi mototolesc gândurile
sunt înconjurat de steaguri negre
capete de mort așteaptă soarele să-și întoarcă privirea
oare câți nori au fost la facerea lumii
iată că sunt
mă uit pe direcția șirului de cocori
din moment ce am făcut referire la dragoste pur și simplu dispare
nimeni nu mai ascultă
am în inimă un remorcher ce trage întreg organismul
spre țărm
mă împiedic de propria putere de convingere
ar trebui să trec în jurnal
pe tine te iubesc cel mai frumos
ești o femeie care citește
comori
nu mai scot lumini la lumină
trec pe lângă ele ca pe lângă semenii marcați
cu același vaccin
diavolul nu glumește
în cabina mea de la proră luna strălucește de parcă
mi-ar fi cel mai mare dușman
nu știu de ce m-am îndrăgostit așa de tare!
001.445
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- dan petrut camui
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 195
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 30
- Actualizat
Cum sa citezi
dan petrut camui. “înconjurat de o mare deschisă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dan-petrut-camui/poezie/14153916/inconjurat-de-o-mare-deschisaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.