Poezie
Dum spiramus tuebimur
2 min lectură·
Mediu
îmi spuneau că ești un erou
nu știam că te jucai cu mine până când mama pregătea cina
faptul că te trezeai să înfrunți ce avea mai rău
viața
m-a învățat că nu ocaziile se răzbună
doar anumite momente irepetabile
nu veneai niciodată cu micile drame acasă
mă uitam la ceas înspăimântat că telefonul va suna
înainte să-mi curăț pantofii
că în rucsacul de școală epocile istorice se amestecau
cu
numerele naturale
și două-trei virgule despre care istoria literaturii nu se va sinchisi
ever
nu m-am simțit protejat împotriva ideii de a fi
ca
samson și dalila
cu dorința de a ține iubirea în viață
îmi doream o moarte lentă cu o mie de tăieturi adânci
trecutul s-a întors să mă pedepsească
într-o manieră
care nu acorda atenției propriei părți întunecate
mă trezesc să mănânc noaptea
șirul de furnici ce îmi taie calea înseamnă rezultatul imaginației și nu are nicio legătură cu medicamentele
pentru nervi
îmi e dor să retrăiesc apropierea de lumină și întuneric
la sunetul câtorva litri de sânge pe țeava de scurgere
încerc să mă întorc silențios
poliția o să mă întrebe dacă nu am auzit
un lichid vaporos prin canalizare
iar dacă am auzit cum de nu mi-a vandalizat
mintea
încă o dată joacă murdar
rolul de lup singuratic mi se pare o prostie justițiară
izvorâtă din obsesia de a nu pierde sensul cuvintelor
până la titlul de erou
trebuie să amestec corect pietrele
nu e vorba despre vreo formă de divinație
dar nu-l disting pe bunul samaritean din mulțime
înțeleg că nu trebuie să refuz ajutorul
în timp ce virusul se dezvoltă
sunetul crește
descrește
dându-ți iluzia că a făcut să dispară mirosul de sânge
până realizezi că vocea ta e cea pe care vrei s o respingi
vezi lumea
perspectiva creației
femei frumoase băutură pe gratis tartine
poate că m-am rătăcit și încerc pași ce nu mi se potrivesc
în farurile tramvaiului
aștept un iepure fermecat să-mi ia pistolul din mână
umbra tatei
îmi spune că vine cineva după el
m-am înfiorat
la sunetul primului pumn de țărână
ridic ochii spre animalul pe care-l numim univers
și mâine va fi un cadavru
034.027
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- dan petrut camui
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 358
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 57
- Actualizat
Cum sa citezi
dan petrut camui. “Dum spiramus tuebimur.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dan-petrut-camui/poezie/14148994/dum-spiramus-tuebimurComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
DCbucuros de vizită să știi că mi-a mai spus cineva asta, nu spui cine persoană importantă, oricum de la tine îmi place mai mult:) te salut cu drag!
0
RRAder la animismul care percepe “universul” ca o ființă având atributele perfecțiunii, sacralității, absolutului, apodicticului şi manevrând infinitul mic, însă tu îl percepi ca fiind depreciat, troglodit, sepulcral şi neantizat, ascultând de “partea” ta “întunecată”, vulnerabilă la influențele demonice.
0
Stii tu realmente ce poet esti?
Eh, sigur ca stii!
Ai grija de tine,
Tea