Poezie
dormind pe un covor fermecat
2 min lectură·
Mediu
mi-am imaginat lucrurile ce-mi aminteau de tine,
conversațiile
de pe facebook, whatsapp,
mesajele
pe un stick.
dacă voi uita, să-mi amintești
clipele care ne-au scurtat viața
în cel mai inteligent mod,
pauzele pentru fumat sau episodul trăit cu intensitate:
doamne, dacă scap și din asta, n-o să mai fac niciodată.
de fapt lumea se teme
mereu,
m-am gândit să nu las pe nimeni să-mi spună:
acum nu este momentul!
apoi te obișnuiești și uiți,
încerci să supraviețuiești,
să rămâi tânăr.
de când te-am cunoscut, am căutat perfecțiunea în tot ce făceam,
faptul că nu am cunoscut suferința era puținul
din ce voia celălalt eu
să-mi transmită,
astfel încât
să mă agăț de rău
ca unul care a renunțat să mai creadă
că are o parte umană ce speră să îl oprească.
oriunde,
cu oricine ai fi,
nicăieri nu-ți stă atât de frumos ca
în viața mea,
disperarea face cale întoarsă când îmi povestești
despre albumul nostru cu fotografii.
mi-am zis să recunosc dragostea în fiecare răsuflare,
ceașcă de cafea
sau în fiecare viață pe care o iau.
când m-am întâlnit cu dumnezeu,
am crezut că era proprietarul benzinăriei;
până la urmă s-a dovedit că deținea tot orașul.
mi-a zis că pot să fiu primul și am fost,
au urmat
nopțile în care îmi făceam griji:
banii,
femeile,
banii,
nevoia de putere
iar
banii.
nu-mi dădeam seama spre ce mă îndreptam, dar îmi plăcea
lipsa proteinei;
cei de la sănătate au făcut un anunț:
mâncați fără carne?
de-asta nu sunteți fericiți!
am vrut să mă îndrăgostesc,
să văd cum e să traduci cu precizie minciunile altora,
să înving gravitația,
nu eram destul de speriat
încât să ofer această consolare victimelor mele,
iubirea era
cea mai bună dovadă că El a vrut să fiu fericit.
gândul că toate vor trece într-o zi m-a costat o avere,
faptul că deși nu știam ce să fac
cu
viața, mi-o trăiam din plin
atunci când te-am sărutat prima oară, iar tu erai
cea mai frumoasă din restaurantul acela plin de femei.
065.224
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- dan petrut camui
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 336
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 64
- Actualizat
Cum sa citezi
dan petrut camui. “dormind pe un covor fermecat.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dan-petrut-camui/poezie/14147814/dormind-pe-un-covor-fermecatComentarii (6)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
CTDomnule Craciunas, bineinteles ca mesajele pot fi salvaste pe un stick, chiar daca entitatile anterior amintite au personalitate juridica. In privinta superficialitatii, pana si Nichita aborda uneori teme superficiale dar o facea intr-un fel inconfundabil. Nu il compar pe autor cu Nichita dar incerc sa spun ca superficialitate unei teme nu este neaparat si expresia formei sale.
In privinta argumentului potrivit caruia e ca si cum zici ca merg la baneasa pentru a lua avionul, pai si Cartarescu are o poezie in care merge la cofetarie ca sa manance o prajitura (lucru destul de previzibil). Dar e vorba de felul in care integram cotidianul si superficialul si nu faptul ca ne este interzis sa le utilizam.
In privinta argumentului potrivit caruia e ca si cum zici ca merg la baneasa pentru a lua avionul, pai si Cartarescu are o poezie in care merge la cofetarie ca sa manance o prajitura (lucru destul de previzibil). Dar e vorba de felul in care integram cotidianul si superficialul si nu faptul ca ne este interzis sa le utilizam.
0
DC-domnule Crăciunaș, aveți dreptate ''Superficailitate evidentă''.
-Dan, mulțumesc, am citit cu atenție!
-Dan, mulțumesc, am citit cu atenție!
0
CMNu mi se pare a fi superficialitate, ci ostentație. Am scris și eu mai demult, ca și atâția alții, poezii fără majuscule. Numai minuscule - face parte din tehnica literară, sau mai bine spus, din curgerea emoțională a poemului - ca o apă domoală, în care toate lucrurile sunt la fel de importante, în care nu majuscula contează, ci emoția și gândul trezite de versuri. Interiorul, nu superficialul. Este un lucru admirabil, puțin teribilist, un fel de ”înșir-te mărgărite”. De ce spun ostentație? Fiindcă numai El apare cu majusculă în acest poem, un El care se plasează în alt orizont al înțelegerii noastre. Deci este ostentație față de restul poemului - acest El pare a fi adevăratul Dumnezeu, fiindcă acela care deținea tot orașul are o personalitate mercantilă și superficială, egoistă și pragmatică, în timp ce El din versul de mai jos este cel care se apropie de suflet - iubire și fericire. Deci și ambiguitate, ceea ce dă un oarecare farmec acestui text.
0
CMAm omis să specific, prima oară dumnezeu e scris cu literă mică în acest text - unii mă criticau odinioară că scriam câteva cuvinte cu majusculă, inclusiv I (eu în limba engleză), din moment ce poezia era scrisă fără majusucule, deci ...
0
DCmulțumesc pentru prezență și cuvintele lăsate. Te mai aștept!
0
nevoia de putere
iar
banii.
nu are logică, dar
nevoia de putere,
iar
banii.
mai merge. Și mai sunt locuri cu virgule minus. Poate nu e important, dar sigur jenant. Mesajele nu pot sta pe un stick, Facebook și Whatsapp au personalitate juridică, nu sunt cuvinte comune. E ca și când ai spune că mergi la aeroportul ”băneasa” să iei avionul. Nu știu care sunt criteriile de evidențiere, dar sunt dezamăgit de acceptarea superficialității cu care este tratată limba română.